Psihologie

Simt

24/08/2022

              Una dintre întrebările frecvente din terapie este: “Ovidiu, ce ar trebui să fac să nu mai simt?”. Sentimentele se pare că il încurcă pe omul modern.

              Exprimarea sentimentelor a fost și e percepută ca un semn de slăbiciune. Să recunosc că îmi e frică, să recunosc că il iubesc, să spun că e inconfortabil să mă vad cu el, că îmi e rușine sau că mă simt vinovat e extrem de dificil.

              De ce e dificil? Din foarte multe motive. Din punct de vedere evoluționist să admiți că iți e frică de cineva e de fapt o recunoaștere a faptului că il accepți pe celălalt ca fiind mai puternic decât tine și prin urmare el te poate învinge într-o eventuală luptă. De mic am fost învățat: dacă te întâlnești cu un câine nu o lua la goană, te va urmări, te simte, te vede că iți e frică si te va ataca, stai pe loc si va pleca.

              Să spui cuiva că e important pentru tine, să recunoști că il iubești, că ultimul lucru pe care ti l-ai dori in viața e să il pierzi, să spui te iubesc e o forma de vulnerabilitate pe care mult prea mulți oameni si-o refuză. “să iubești înseamnă să fi vulnerabil” spunea Brene Brown in cartea ei “Curajul de a fi vulnerabil”

              Să iți recunoști anxietățile, depresiile, să spui că iți e greu e pentru cei mai multi dintre noi, dificil. Am fost învățați să fim “puternici”, să ne detașăm emoțional pâna la disociere, să minimizăm sau să ne negăm emoțiile trăite sperând astfel că imaginea noastră nu va avea de suferit și că viața noastră va fi mai bună.

              Să nu mai simtă, asta ar vrea omul modern, să iau o pastilă care să mă facă să nu mai simt. Anxioliticile si antidepresivele sunt medicamente la mare căutare in zile noastre ele creează iluzia omului modern că sunt răspunsul la trăirile lor emoționale. Profesorul D. Clark de la Oxford spunea in cursul lui online despre trauma că negând emoția omul încearcă sa nege importanța evenimentului care a creat emoția.

              Oamenii cu care lucrez se uită neîncrezători la mine atunci când le spun ca soluția nu e sa iți negi emoțiile sau să te detașezi de ele ci să te împrietenești cu ele.
              Emoțiile trebuie acceptate, dacă fugi de ele ratezi șansa de a rezolva problema care le-a produs. Emoțiile nu sunt cauza, ele sunt efectul. Să mă detașez emotional înseamnă să lucrez la efect nu la cauză iar asta deși îmi rezolvă problema durerii emoționale nu rezolvă adevărata problemă – cea care a cauzat emoția .

              Psihologul american Arron Beck spunea in una din cărțile lui că putem afla lucruri importante despre noi atunci cand trăim emoțional stări extreme. Atunci putem învăța cele mai multe lucruri.  In loc să fug de tristețea mea, de starea mea depresivă aș face mai bine “să mă urc pe un deal”  și să mă uit de acolo la ea, să încerc să o înțeleg. De ce sunt trist sau anxios, ce e in spatele emoției, ce a declanșat-o?

              Ce să facem cu emoțiile noastre? Cativa pași sunt necesari:

1.         Să fim mindfull: in loc să ne detașăm emoțional să ne dăm voie să ne trăim emoțiile. Să fim conștienți de ele când apar și de efectul lor in corpul nostru. Să putem asocia emoțiilor noastre senzații corporale dar si cogniții specifice.

2.       Să normalizam emoția: toți avem emoții. Faptul că nu vorbim despre ele e o alegere învățată. Asta nu înseamnă ca nu le avem. In grupurile de sprijin organizate pentru medici aceștia au spus că să știe că și alți oameni trăiesc aceleași emoții e eliberator. Să trăiești aceste emoții e normal si ni se întâmplă celor mai multi dintre noi.

3.       Să înțelegem ca emoțiile ne influențează cognițiile si să nu luăm decizii radicale atunci când emoțiile noastre sunt foarte puternice. Când suntem triști, când suntem foarte bucuroși sau … foarte  îndrăgostiți putem lua decizii pe care mai târziu le putem regreta.

4.       Așteaptă să iți treacă: emoțiile nu țin pentru totdeauna. Nici tristețea, nici bucuria si din păcate nici iubirea in forma ei primară nu ține pentru totdeauna. La un moment dat, mai devreme sau mai târziu fluturii din stomac pleacă.

5.       Informează – te: sunt metode de reglare emoțională, unele comportamentale, altele cognitive. Nu au efect imediat. Sa nu o mai iubesc pe Mărioara nu e ceva ce pot face instantaneu. Sa schimbi emoțiile nu e ca și cum ai apăsa pe un întrerupător și s-ar face dintr-o dată lumină, să schimbi emoțiile e un proces. Schimbarea emoțională rămâne mult in urma schimbărilor comportamentale sau cognitive. Dacă Marioara te-a părăsit acceptă-ti tristețea. Mai devreme sau mai târziu o vei uita.

6.       “Don’t believe everything you feel” spunea unul dintre psihologii mei preferați, Robert Leahy. Emoțiile sunt legate de cele mai multe ori de evenimente trecute si de aceea e mai indicat sa iți conduci viața dupa valori, cu o pondere cognitiva mult mai mare decât cea emoțională.

Emoțiile sunt bune, nu fugiți de ele. Chiar dacă sunt dureroase ele spun lucruri despre noi. Urmează-ti inima dar nu uita să iei și creierul cu tine spunea cineva pe net.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.