Psihologie

Interesul superior al copilului

19/12/2021

   Atunci când instanța vorbește de interesul superior al copilului se referă la mai multe prevederi legislative. Aceste prevederi sunt noțiuni generale fără ca instanța să aibă instrumentele necesare definirii acestui interes cât mai exact.  Recomandarea 874 (1979) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei precizează ca un prim principiu următoarele: „copiii nu trebuie sa mai fie considerați proprietatea părinților ci trebuie să fie recunoscuți ca indivizi având propriile drepturi și nevoi”. De asemenea in legislația națională dar și cea europeană se stipulează rolul și importanța continuării relației cu ambii părinți fără însă a se preciza ce înseamnă o relație sănătoasă cu aceștia. 

   Pe măsură ce societatea a evoluat modul acesteia de a-și manifesta grija față de copii s-a modificat. Am ajuns azi in țara noastră să facem pași importanți in grija față de copii doar că abordarea de până acum și-a atins limitele. Pentru a merge mai departe și pentru a crește generații de adulți sănătoase fizic dar și mintal trebuie să invățăm din experiența și bunele practici ale altor țări. În Anglia, Australia, Spania, Statele Unite, grija față de copil nu mai este văzută doar din prisma îndeplinirii nevoilor sale materiale iar implicarea statului nu se limitează in a emite hotărâri judecătorești ci își asumă și rolul de a verifica și a regla transpunerea lor in practică. 

   Pentru a redefini interesul suprem al copilului alte state au plecat de la concertul lui Maslow: ” Piramida nevoilor”. La baza piramidei sunt nevoile de hrană si supraviețuire a copilului doar ca pentru a avea  o viata implinita copilului ii trebuiesc indeplinite si alte nevoi. 

   Psihologia este astăzi știința care ne poate ajuta sa înțelegem care sunt nevoile de dezvoltare psihologică a unui copil.  Toți factorii implicați in procesul de divorț și aici vorbesc de părinți, avocați, notari, judecători ar trebui să aibă noțiuni aprofundate de psihologia dezvoltării. De asemenea înțelegerea dinamicii relațiilor si cunoștințe de psihologia familiei sunt absolut necesare pentru a înțelege dinamica relațiilor familiale. Chiar si noțiuni introductive despre ceea ce psihologia numește tulburări de personalitate sunt necesare avocaților, notarilor și avocatilor. Toate aceste noțiuni ar trebui sa fie cuprinse într-un program de formare continua. Cunoașterea lor va  putea sa ajute la înțelegerea rapoartelor de expertiza psihologica pe care psihologi specializati le pot pune la dispoziția instanței dar și pentru a înțelege familia aflată in proces de divorț dincolo de argumentele fiecărei părți. Este absolut necesara inființarea unui astfel de corp psihologic pentru a defini interesul suprem al copilului și pentru punerea lui in aplicare. 

   Intelegerea faptului că un copil are o capacitate cognitivă in creștere și că nici măcar la o varstă apropiată de cea adultă acesta nu este capabil să ia toate deciziile bune pentru el ar trebui să ajute instanța să se pronunte  uneori chiar împotriva a ceea ce un adolescent de 16 ani iși dorește.  Pentru a face acest lucru instanța are nevoie de instrumente cat mai precise care să poată evalua situația și să dea soluții. Ar trebui sa trecem dincolo de păreri și experiențe personale și să luăm decizii in ceea ce privește copilul bazate pe dovezi științifice elaborate de cercetarea psihologică.

   Interesul suprem al copilului ar trebui să se manifeste in cercetarea dinamicii relațiilor familiale pre-divort dar și post-divort. Dacă in perioada pre-divorț statul ar trebui sa condiționeze un număr minim de ședințe care ar putea reduce numărul de divorțuri, in perioada post-divorț  responsabilitatea statului ar fi in primul rând față de copii prin urmărirea evoluției copilului și identificarea dacă ceea ce a dispus instanța se respectă și dacă este ceea ce copilul are nevoie.

   Dacă ar fi să emit o concluzie despre definirea interesului superior al copilului aceasta ar avea trei direcții:

1. El ar trebui definit in anul 2022 ca fiind bazat pe nevoile specifice ale copiilor, rezultate din cercetarea științifică.

2. Pentru identificarea acestor nevoie este nevoie de un corp de psihologi specializati care să emită rapoarte și recomandări care să stea la baza practicii avocaților și a deciziilor judecătorești.

3. Implementarea deciziei instanței ar trebui făcută de către un organism independent care sa poată propune soluții, intervenții si chiar redeschiderea unor dosare de custodie acolo unde se impune.

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Cali 19/12/2021 at 22:28

    Ciao Ovidiu
    Am citit articoulul tau dat fiind faptul ca am trecut si eu printr-un divort.si l-am trecut intr-o tara straina si fara suportul familiei.
    Chiar daca am vrut sa duc copiii la un psiholog(considerand faptul ca doar si vorbind cu o persoana calificata ar fi fost un ajutor pentru copiii mei) fostul meu sot nefiind de acord, am avut mainile legate.
    De asta ceea ce tu scrii ar fi extraordinar daca s-ar putea realiza, dar pe moment mi se pare o adevarata utopie.
    Iti doresc Sarbatori fericite

  • Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.