Poeziile sunt ca niste flori: gingase, imprevizibile catefilate
Oamenii sunt frunzele unui copac În bătaia vântului de toamnă, Sunt păsări călătoare În căutarea cuibului pierdut. Oamenii sunt copaci În căutarea rădăcinilor promise, Smulși de furtună Și purtați în voia vântului. Sunt zaruri aruncate pe tabla vieții De un destin nepăsător,…
Singuratatea e o stanca pe care stai Rezemandu-te de golul care te inconjoara De strigatul vulturului care asteapta sa cazi De ziua care te-a adus aici E acel loc mistic intre capatul drumului parcurs Si incertitudinea drumului care va veni E locul…
Poate nu umblu descult prin iarba Indeajuns incat sa simt pamantul care ma sustine Indeajuns incat sa imi simt radacinile care ma tin In locul din care vin si in cel in care ma voi intoarce Poate nu ascult prea atent ploaia…