Tone de cărți de parenting, workshopuri, teorii despre cum e bine să îți crești copilul, despre cum, în ce fel să îl iubești. Eu cred că dacă vrem să înțelegem cum să ne iubim copii ar trebui să facem un lucru extrem de simplu: să ne uităm la ei, la copii, să vedem, să înțelegem cum ne iubesc ei pe noi. Foarte rare sunt cazurile de persoane, psihologi sau nu, care vorbesc despre modul în care copii ne iubesc pe noi părinții: necondiționat.
De când suntem noi oamenii pe pământ copii și-au iubit părinți necoditionat, au încercat să le îndeplinească nevoile, să îi înțeleagă, să se adapteze capriciilor lor doar, doar or primi iubire.
Nu vreau să generalizez dar avem prea multe modele în societate în care copii se sacrifică pe altarul doritelor părintești.
Mă gândesc aici la mama lui Ștefan cel Mare din renumita poezie a lui Bolintineanu în care atunci când Ștefan se întoarce de la luplta rănit și caută refugiu la propria sa mama ea îi răspunde „De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu” și îl trimite din nou la lupta „Du-te la oștire! Pentru țară mori! Și-ți va fi mormântul coronat cu flori”. O poezie model, studiată în școală care mă îngrozește de fiecare dată când o citesc. Diferența aceea dintre ce ar trebui să fie o mama și cum este mama lui Ștefan cel Mare, răceală și distanțarea cu care ea alege să își sacrifice fiul mă doare de fiecare dată.
Nici tații nu sunt mai prejos. În religia creștină ISUS, fiul lui Dumnezeu este sacrificat de tatăl lui, trimis la o moarte îngrozitoare. Dacă citiți Biblia, dacă mergeți la biserica știți sigur ce se spune: sacrificiul suprem al tatălui, ori tatăl nu s-a sacrificat. El a stat bine merci în ceruri și a privit cum fiul sau moare pentru vizunea lui. Nici măcar ultimul lui strigăt disperat nu l-a înduplecat: „Tată! Dacă este cu putință depărtează de la mine paharul acesta ! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”. Mielul a fost sacrificat.
Dacă aveți copii gândiți-va că ei nu fac cursuri, nu îi invață nimeni cum să relaționeze cu părintele. Poate părea ciudată această perspectivă dar gândește-te la ține, tu ești adult, ai capacități cognitive și experiență de viață mult peste a lui, a copilului tău și totuși el, copilul tău te iubește mai bine, mai profund decât îl iubești tu pe el. De ce? Pentru că el e atent la ține, de la gesturi, mimica, comportament, la emoțiile pe care le ai, la ceea ce spui. Faci tu asta pentru copilul tău? Ai tu această atenție pentru copilul tău? Dacă nu o ai poți să te întrebi, vrei să te întrebi: de ce nu o ai? Cum influențează asta relația ta cu copilul tău?
Gândește-te pentru o zi că tu, părintele ai fi copil iar copilul ar fi pentru o zi părintele tău. Care ar fi viată ta dacă el te-ar trata cum îl tratezi tu pe el, dacă te-ar înțelege cum îl înțelegi tu, dacă ar avea empatia ta. Încearcă un schimb de roluri, dar unul onest nu unul urcat pe piedestalul pe care societatea și copilul te pune, acela de părinte perfect.
Gândiți-va cât de înțelegător e un copil cu voi. De câte ori greșiți și nu va pedepsește niciodată, de câte ori i-ați făcut rău și nici mcar nu v-a reproșat. El, copilul, a tăcut și și-a văzut de viață, te-a iubit în continuare, necondiționat. Cum putea să facă altfel. De câte ori ți-ai criticat copilul, de câte ori ai strigat la el, de câte ori l-ai lovit? A făcut copilul ceva? A avut el cum să se revolte? Nu! S-a închis în el, s-a autopedepsit și s-a gândit și poate gândește și în ziua de azi că nu a fost suficient de bun pentru a fi iubit
Mai apoi cresc și ghici ce? Îți îndeplinesc visele. Da, da, ale tale care nu ai făcut o facultate, care nu ai un doctorat, care nu ști engleză sau germană. Ajung oameni maturi și se căsătoresc cu cineva care să îți convină, îți caută aprobarea chiar și pentru omul cu care să stea noapte în pat și cu care are pe urmă copii. Ai face tu una ca asta pentru ei? Câți dintre noi, adulții, nu trăim de fapt visele părinților noștrii? Câți dontre noi au avut posibilitatea să viseze și să își facă visele să devină realitate. Câți dintre noi nu traim după valorile lor renunțând la ale noastre in schimbul iubirii?
Gândește-te la toate astea și atunci când te întrebi cum să îl iubești nu uita că ai exemplul cel mai bun în față ta. Iubește-l așa cum te iubește el pe tine
No Comments