Un copil are nevoie de ambii părinți. Acesta este un fapt indubitabil dovedit de toate studiile din domeniul psihologic. Un copil crește armonios atunci când cei doi părinți au o relație armonioasă și asumată.
Ce te faci atunci când ai avut un partener narcisic? Iți pui intrebarea dacă să rămâi într-o relație dăunătoare pentru copil, pentru a-i indeplini această nevoie, sau să pleci cu el pentru a îl proteja. Decizia, oricare ar fi ea, este extrem de dificilă.
Dacă alegi să divorțezi, inevitabil se va ajunge la problema custodiei copilului. De aici începe calvarul pentru că, dacă narcisicul nu dorește să divorțeze de tine și tu pleci, el va ramâne fără persoana care să ii facă toate poftele, va rămane fără slugă și asta e foarte dureros pentru el și te va pedepsi. Te va lovi acolo unde te doare mai mult fără să conteze faptul că va face victime colaterare. Copiii pot fi foarte ușor astfel de victime de care părintele narcisic se va folosi fără pic de empatie să iți facă rău.
Narcisicul nu este dispus să colaboreze, el este obișnuit cu o poziție de forța, nu are respect față de lege sau față de orice s-ar interpune intre el si dorințele sale.
Lipsa de empatie și stilul abuziv al narciscului se va manifesta și in relația cu copilul. Atunci când acesta petrece mult timp cu părintele narcisic, este posbil ca abuzul la care este supus, fie el chiar și un abuz verbal să aiba o influență negativă foarte mare asupra copilului, putând ca acesta să dezvolte in timp si tulburare de stres post-traumatic. Un alt efect al influenței nefaste a parintelui narcisic este modelarea comportamentului copilului după propriul sau comportament. Copiii pot deveni la randul lor abuzatori lipsiți de empatie și narcisici. Foarte rar, un copil crescut de un narcisic se va dezvolta armonios din punct de vedere al sănătății mentale.
Dacă până la divorț era prea puțin intersat de copii, de când problema divorțului a apărut este interesat de ei. Iși petrece timp cu ei, le face cadouri, ii scoate la restaurant si privit dinafară pare o implicare a unui părinte model. Singurul sau scop insă este acela de a iși construi cât mai multe arme in vederea divorțului și, nu in ultimul rând, impotriva ta. Daca vei vrea să câstigi o mai mare parte din custodia copiilor, va striga ca din gură de șarpe “Cum ai putut să imi faci una ca asta? Vrei să mă indepartezi de copii! Vrei să mă scoți din viața lor!”. Totul nu e altceva decat un teatru ieftin, interesul lui nefiind acela de a se ocupa de copii, ci de a te pedepsi, de a arăta lumii ce persoană josnică esti, cum vrei să indepărtezi un părinte de proprii copii. Victimizarea este la ea acasă, la o cană de ceai cu buna ei prietenă manipularea. Dacă setea de razbunare nu este satisfacută, narcisicul se poate folosi de copil mult timp după divort pentru a rămâne oarecum in legatură cu fostul partener și pentru a putea exercita un control asupra vieții acestuia.
Lipsa de empatie față de copii se poate vedea și din indârjirea cu care parintele narcisic ii poartă prin instanțele de judecată. Expunerea repetată a copilului in procesul de divorț in instanțele de judecată chiar dacă acestea se realizează intr-un cadru mai intim poate fi traumatizantă pentru copil. Pe parintele narcisic nu il interesează viața copilului și nici modul in care aceste expuneri il vor influența.
Sentimentul de vinovație dezvoltat de copil in timpul divorțului se poate menține mult timp in viața lui. Acet sentiment il va face să aibă probleme in a relaționa cu parinții, și există posibilitatea ca copilul să iși asume mult mai multe și mult mai grele responsabilitați fața de acestia decat ar fi normale pentru vârsta la care se află.
Dacă crezi că odată procesul de divorț s-a incheiat și custodia stabilită lucrurile se incheie, aici te inșeli. Narcisicul va intreține o stare permanentă de conflict, insecuritate și lipsa de predictibilitate. Chiar dacă procesul s-a incheiat doar de o luna, aceasta nu este un motiv pentru narcisic să inceapă noi negocieri, să aibă noi pretenții, să iși continue lupta sa de razbunare. Vor fi dese amenințări cu redeschiderea procesului de custodie, va folosi acest lucru pentru a te santaja și pentru a putea obține avantaje cu care instanța nu a fost de acord.
In cazul in care narcisicul obține ceea ce iși doreste, copiii rămân pe plan secund. Dacă vorbim despre program de vizite, ele se vor rări până vor disparea, iar dacă și-a asumat o parte din custodie, cel mai probabil, copiii vor ajunge in grija bunicilor pe perioada când ar trebui să stea cu parintele lor.
Cu toate păcatele lui, copilul ar trebui să petreacă un timp si cu parintele narcisic. Oricum ar fi, va rămâne pentru totdeauna părintele lui. Acest timp poate fi folosit cu ințelepciune, dacă copilul invață in relația cu parintele mai echilibrat să aibă incredere in el, să iși cunoască nevoile și mai ales să pună limite.
Coparenting-ul cu un narcisic nu e o treabă ușoară. Protejarea copilului și asigurarea unui mediu sanatos ar trebui să fie principalele preocupări ale celuilalt parinte, dar și a tuturor persoanelor si instituțiilor reprezentate de aceștia in procesul de divorț și, nu in ultimul rând, apelarea la ajutor psihologic de specialitate este o resursă care nu ar trebui neglijată de nici unul din factorii implicați in divorț.
No Comments