Psihologie

Barbatul: trecut si viitor ; partea a doua

24/06/2018

Noi, oamenii, venim de undeva de departe, dintr-o lume bazată pe violenţă necesară în lupta pentru supravieţuire. Bărbaţii, în special, s-au adaptat la mediu şi au devenit vilolenţi, lipsiţi de empatie si detaşaţi emoţional – cei mai mulţi dintre ei.

Revoluţia ştiinţifică din ultimii 50 de ani, creată de noi, ne-a dat multe provocari. Una dintre ele, nu ştiu dacă cea mai mare, este aceea de a ne adapta la noua realitate produsă de noi înşine.

Încet, încet au dispărut războaiele, iar duelurile au fost interzise cu mult timp în urmă. Lupta pentru supravieţuire a dispărut pentru majoritatea locuitorilor planetei. Nu avem toţi Porsche, dar de murit de foame mor din ce în ce mai puţini oameni. Am ajuns, pentru prima dată în istorie, ca oamenii să moară pentru că mănâncă prea mult, nu pentru că mănâncă prea puţin. Muncile pe care le facem necesită din ce în ce mai puţin efort fizic, dând, astfel, şansa femeilor de a avea acces la foarte multe locuri de muncă. În doar 50 de ani!

Ce sunt 50 de ani pentru evoluţia de zeci de mii de ani a omenirii? Un fir de praf în bătaia vântului. În doar 50 de ani, bărbații, din exploratori, care băteau arii întinse au ajuns să trăiască pe lângă casă și „uneltele” pe care și le-au dezvoltat în atâția ani de evoluție au ajuns să le fie inutile. S-au trezit dintr-o dată că stau în curtea în care femeia era stăpână și nu își mai găsec locul.

Schimbările au fost majore și au lăsat bărbații fără modele. Periaoda de tranziție nu a găsit un înlocuitor modelului de războinic și necruțător. În școli, cele mai multe dintre cadrele didactice sunt femei. Oamenii s-au mutat de la sat la oraș și, din păcate, nu l-au adus cu ei pe înțeleptul satului. Nici nu știu dacă le-ar fi fost de folos.

Băieții au rămas fără modele. Tații și-au găsit joburi bune la care stau până noaptea târziu, vin acasă și se uită ore în șir la televizor, iar interacțiunea cu băieții lor e minimă. Și dacă ar vrea să îi învețe, ce oare le-ar putea spune?

Într-o lume care se schimbă de azi pe mâine, bărbatul are nevoie de o nouă identitate. O identitate în care să nu își nege trecutul, să-l accepte și să-l folosească în noua sa viață.

Spuneam acum câțiva ani că văd bărbatul modern ca un soldat roman care își lasă la intrarea în casă scutul și sulița, își lasă armura și intră în casă la familia lui vulnerabil și puternic, în același timp. Mai spun astăzi că bărbatul modern ar trebui să știe să aducă acasă flori în pumnul cu care, cu puțin timp înainte, lovise dușmanul.

Până la urmă, femeile au dreptate atunci când nu se pot hotărî ce bărbat își doresc: unul puternic, care să se bată cu rivalii pentru ele sau unul romantic, cu care să împartă seara, baia cu spumă. Nici măcar nu trebuie să se hotărască; bărbatul modern poate să facă seara baie cu spumă și dimineața să devină războinic, un războinic modern, fără sânge și fără morți, o luptă de zi cu zi, care nu lasă victime în spate, dar care să îi satisfacă bărbatului nevoia de aventură, pericol și explorare.

Dacă în trecut ne luptam în războaiele altora, acum fiecare bărbat poate avea „războiul”, „lupta” sa. Poate să lupte pentru propriile vise, pentru propriile realizări și, ce poate fi mai frumos decât asta!? În loc să cucerim teritorii, bogății, castele putem să pornim în cruciada pentru cucerirea locului sfânt al viselor noastre.

Nu vom putea schimba peste noapte biologia noastră și nici informația genetică nu o putem rescrie așa cum am face o reinstalare de Windows și, în loc să ne luptăm cu natura noastră, cel mai bine ar fi să o acceptam.

Da, suntem mai detașați emoțional, dar asta nu înseamnă că nu avem emoții. Trebuie doar să ni le recunoaștem și să ne îndeplinim nevoile din spatele lor. Ce trebuie să facem noi, bărbații este să învățăm să facem switch-ul între moștenirea naturii noastre și nevoile noastre emoționale de care nu am avut grijă, poate, niciodată.

Așa văd eu bărbatul modern, folosindu-și moștenirea biologică și făcând pace cu emoțiile lui, să simtă frica și, cu toate acestea, să stea bine înfipt cu picioarele în pământ, cu pieptul în față și, dacă reușește, să le îmbine pe cele două. Atunci, dacă își lasă mustață sau se epilează, nici nu mai are importanță, sunt doar chestiuni de detaliu.

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Daniel 14/08/2018 at 12:07

    Corect. RESPECT

    • Reply Ovidiu Berar 24/08/2018 at 18:14

      Multumesc

  • Reply puia cosmin 02/01/2020 at 09:36

    v am descoperit intamplator. intelept dar succint. le am trimis link uri baietilor mei. va multumesc

    • Reply Ovidiu Berar 02/01/2020 at 12:45

      Va multumesc pentru aprecieri. Sa aveti un An Nou minunat.

    Leave a Reply

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.