Psihologie

Friends with benefits

24/08/2018

De ce e psihologia fascinantă pentru mine? Pentru că vorbește despre nevoile mele, ale noastre, despre nevoi de a căror necesitate în viața noastră nici măcar nu suntem conștienți și atunci ne zbatem înainte și înapoi, ne apropiem și ne îndepărtăm de ele, negându-le.

Piramida domnului Maslow a fost pentru mine multă vreme așa, o chestie abstractă. Nevoi? Ce nevoi? Cine are nevoi? Am aflat din renumita piramidă că la baza nevoilor noastre sunt cele ce țin de funcționarea organismului, de supraviețuirea. Mâncarea și apa sunt necesități zilnice și, de când ne naștem până murim, avem nevoia fundamentală de atașament. Prima dată de mama, de tata și apoi de oamenii din jurul nostru.

Pe al doilea nivel sunt nevoile de securitate: dacă ai mâncat și ai băut apă, îți cauți un adăpost unde să nu te mănânce leii, să nu îți fie frig iarna și să nu te ardă soarele vara. Abia pe al treilea nivel vin nevoile sociale, aici punând domnul Maslow nevoia de iubire. Mai sunt nivelele de recunoaștere socială și de autorealizare, dar nu despre ele mi-am propus să scriu azi, ci despre cele de la baza piramidei, pentru că ce recunoaștere socială poți avea dacă nu ai de mâncare sau nu ai unde sa dormi?

Din fericire pentru noi, cei din aceste timpuri și locuri ale planetei, nevoile de apă, hrană și adăpost sunt îndeplinite. În țara noastră, trebuie să fie extrem de puțini oameni care să moară de foame sau sete, iar cei mai mulți dintre noi au o casă, fie că stau cu părinții, în chirie sau în propria casă. Când ați avut ultima discuție cu cineva pentru care procurarea mâncării să fie o problemă sau când vi s-a plâns ultima dată un cunoscut că nu are unde să doarmă la noapte?

Dacă nevoile de baza sunt îndeplinite, care e nevoia omului modern? Eu cred că este iubirea. La ce bun că avem o masă bogată și un pat confortabil dacă mâncăm singuri și dacă noaptea patul este gol? Până la un moment dat, banii sunt importanți în viața noastră. Sunt importanți până putem să ne cumpărăm mâncare, să ne plătim întreținerea și rata locuinței. De aici încolo, banii își pierd importanța și alte lucruri devin prioritare, cum ar fi: nevoia de a iubi și de a fi iubit!

Îndeplinirea nevoilor de bază a fost o chestiune extraordinară pentru oameni, doar că, la fel ca toate lucrurile din viața noastră, a venit la pachet și unele mai puțin bune. Poate sună cinic și sunt convins că nu aș agrea ideea, dar căsătoriile aranjate aveau baze mult mai solide decât cele din timpurile prezente. Ele urmăreau asigurarea nevoilor de bază pentru tineri, hrana și adăpostul și, chiar dacă acum pare ridicol să primești din partea părinților, la nuntă, în dar o vacă sau o bucată de pământ arabil, pentru acele vremuri, acestea însemnau supraviețuirea. Partenerii pentru căsătorie erau aleși din aceeași clasă socială. Soțul și soția își știau rolurile în căsnicie, aveau aceleași valori, nivel de educație și stil de viață și, deși ne place tuturor idea ca prințul să o salveze și să o ia în căsătorie pe fata cea frumoasă și săracă, reușita acelei căsătorii are foarte puține șanse.

Am trecut de 50 de ani… să zicem… de la căsătorii aranjate, la cele din dragoste, doar că, din păcate, nu ne-a inclus nimeni într-un program de training pentru această schimbare. Cum facem față schimbării? Cum putem!

Sunt mulți oamenii singuri! Din ce în ce mai mulți oameni singuri! Oameni cu venituri generoase, cu apartamente drăgute, oameni care călătoresc, dar care sunt singuri. De ce să-ți mai asumi o relație? De ce să ai pe cineva în casă, care îți disturbă felul de a fi, care nu ridică capacul de la toaletă, strânge tubul de pastă de dinți pe la jumătate sau care nu duce gunoiul? Mai bine fiecare la casa lui! Tu cu ale tale, eu cu ale mele.

În dansul acesta, între a fi sau nu într-o relație, cel mai mult ne separă frica. Dacă mă rănește? Oricum, o să se termine și atunci o sa fie nașpa. Nu i-ai văzut pe ai mei? Abia se mai suportă, nu-și mai vorbesc, dorm în camere separate. Nu vreau să ajung ca ei!

De ce alegem asta? De ce ne e frică? Noi, psihologii spunem că sunt lucruri învățate în copilărie, e modul în care am învățat să relaționăm cu părinții, iar acum avem libertatea de a-l pune în practică, doar că nevoia noastră atunci, în copilărie, la fel ca și acum ca adulți a rămas aceeași: să iubim și să fim iubiți.

În loc să învățăm știința iubirii, în loc să riscăm iubind, ne retragem în camerele noastre și inventăm expresii noi: friends with benefits.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.