Meseria de medic presupune să oferi suport, grijă și empatie pacienților tăi, dar am aflat de la Ovidiu, ulterior, că acestea sunt resurse finite psihologic și că putem să avem grijă de cei din jurul nostru doar în măsura în care avem grijă de noi înșine. Cred că e de la sine înțeles că medicii și cadrele medicale au nevoie, la rândul lor, de suport psihologic. Psy4Med nu doar că ne oferă acest suport, dar ne învață cum să ne îngrijim de sănătatea noastră mentală, să ne susținem mai bine colegii, să formăm echipe medicale mai unite și, în final, să devenim medici mai empatici, mai bucuroși și mai competenți emoțional pentru pacienții noștri.
– (Ingrid- medic rezident)
Psy4Med reprezintă un concept actual al promovării stării de sănătate mentală în rândul medicilor. Mediul în care lucrăm este unul cu impact psihic și emoțional ridicat de cele mai multe ori, iar ideea domnului Ovidiu Berar de a ne ajuta să recunoaștem și să gestionăm aceste aspecte este binevenită. Mai mult decât atât, prin grupurile suport care se formează, învățăm să fim mai empatici și să ne consolidăm ca echipă.
– (Doriana – medic pediatru)
Ca orice medic respectabil, la început am avut rețineri legate de proiect. Psihoterapie pentru medici? De când avem noi nevoie de așa ceva? Treptat am realizat cât de multe beneficii, atât pentru noi, cât și pentru familie și pacienți, pot deriva de aici.Asaltul emoțional este intens și începe din prima zi de studenție – informații stufoase, sesiuni de examene, nopți nedormite, cadavre și disecții. Se accentuează pe parcursul rezidențiatului, atunci când înfrunți cele mai crunte momente din cariera de medic: primul deces, prima resuscitare nereușită, informarea pacientului despre un diagnostic terminal, anunțul decesului unui copil, a soțului sau a mamei… și se prelungește pe tot parcursul traseului profesional al medicului.Pe lângă aceste momente traumatizante, facem față și unui program de muncă solicitant: gărzi de 24 de ore, nopți petrecute la patul pacientului, urgențe, consultații în cabinet, e-mailuri de la pacienți, telefoane de la aparținători etc.În plus, societatea are așteptări enorme de la noi: profesionalism, minte ageră, empatie, capacitate de reacție și echilibru emoțional.Să nu mai spun că mai trebuie să avem și viața noastră: una de familie, o viață socială, sentimentală, sexuală, să avem timp de hobby, să călătorim, să iubim și să ne bucurăm.Să jonglezi între toate aceste aspecte este extrem de dificil. Partenerii nu înțeleg mereu dedicația noastră, prietenii ne văd tot mai rar, viața se derulează în fața ochilor noștri… frustrările cresc, oboseala e maximă, iar uzura se simte tot mai frecvent.Dragi colegi, TREBUIE să avem curajul să spunem lucrurilor pe nume, să ne asumăm aceste dificultăți, să creștem emoțional, să ne permitem să fim vulnerabili… să cerem AJUTOR!
– (Alex – medic)