Democrația 2.0

Omenirea a trecut, de-a lungul timpului, prin mai multe forme de orânduire socială. Am evoluat de la societatea de vânători-culegători, la cea agrară, antică, feudală, până la cea capitalistă. Schimbările orânduirilor sociale au fost determinate de apariția unor elemente noi în societate, care au generat aceste transformări. Trecerea de la societatea feudală la cea capitalistă, pentru a ne rezuma la cea mai recentă schimbare de orânduire socială, a avut loc în momentul în care omul a inventat mijloacele de producție industriale. Apariția tractorului a însemnat, pentru agricultură, un moment de cotitură incredibil. Modul în care se exploata pământul nu a mai fost niciodată la fel: a crescut productivitatea, dar și nivelul de trai al societății în ansamblul ei. Tractorul este doar un exemplu de invenție tehnologică al cărei impact asupra societății a fost atât de mare și de însemnat, încât a generat o revoluție socială, încheiată cu o nouă orânduire socială.

Apariția tehnologiei informației, dar mai ales a internetului, a fost asemuită de foarte mulți cu un astfel de punct de cotitură în istoria omenirii, în care o nouă tehnologie a dus la schimbarea radicală a modului în care trăim și muncim. Iată-ne, la doar câteva zeci de ani de la aceste invenții, iar viața noastră este dependentă de noile tehnologii. Telefonul este, în zilele noastre, centrul unui întreg univers. De pe telefon ne luăm bilete de avion, facem operațiuni bancare, primim și trimitem mesaje, iar lista poate continua.

Accesul la informație pe care îl aveam acum 30 de ani pare azi o glumă. Cursurile copiate cu indigo (câți dintre tinerii de azi știu ce înseamnă pentru noi indigo?) sunt azi înlocuite de cursuri online, de filmulețe pe YouTube la care ai acces într-o secundă. Dacă acum 30 de ani, pentru a comunica cu cineva, trebuia să mergi la poștă să dai un telefon sau îi scriai o scrisoare care ajungea la el într-o săptămână, azi marea majoritate a oamenilor au propriul telefon, iar e-mailul a înlocuit pentru totdeauna scrisoarea. Tot acum 30 de ani exista doar presa tipărită. În funcție de cum aveam bani, îmi luam ziar în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămână. În ziar erau opiniile unui reporter care ne relata o întâmplare pe care noi nu aveam cum să o verificăm și nici opinia lui nu o puteam pune la îndoială sau să o verificăm din prea multe surse. Azi avem o infinitate de publicații online, putem citi de la New York Times până la Ziarul Adevărul cu un singur click. Avem rețelele de socializare, iar ce s-a petrecut azi la Londra am primit de la un prieten în câteva ore o filmare a evenimentului, așa cum s-a desfășurat, rămânând ca eu să decid felul în care îl interpretez.

Toate aceste informații și toată această influență pe care era digitală a avut-o asupra societății vor duce, mai devreme sau mai târziu, la o schimbare de orânduire socială, iar procesul a început deja. Apariția acestor mișcări izolaționiste, fie că vorbim de Brexit, de încercările de a deveni independenți ale celor din Ținutul Bascilor, și venind spre țara noastră, au existat de-a lungul vremii, dar acum sunt potențate de accesul la informație. Toată societatea, de la americani până la noi, este revoltată de clasa politică. Trump, Simion sau Călin Georgescu au apărut ca o formă de revoltă la adresa politicienilor, la centrarea lor pe propriile interese, la aroganța cu care ne tratează și la dorința lor scârboasă de a se agăța de putere.

Semne ale nevoii de schimbare sunt mai multe. Nu doar apariția izolaționiștilor, dar și lipsa de putere a partidelor politice. PSD, PNL, UDMR nu au reușit nici în decembrie 2024 și nici în mai 2025 să-și aducă candidatul la Palatul Cotroceni. Oamenii nu mai ascultă de ordinele lor și își fac propriile alegeri. S-au săturat de politica așa cum o știm acum

De ce a fost așa influent Călin Georgescu? Pentru că a creat iluzia că îi pasă de oameni, că îi ascultă și că este alături de ei, îi înțelege și va încerca să îi ajute – doar că toate acestea erau niște minciuni. Nevoia populației de a scăpa de aroganța PSD, PNL, UDMR, USR a fost una dintre principalele motivații în vot. „Să votăm tot cu ăștia care și-au bătut joc de noi 35 de ani?”. O parte a celor care l-au votat pe C.G. nu au fost neapărat săraci sau inculți, ci mai degrabă scârbiți de atitudinea politicienilor. Este una dintre explicațiile pentru care un om onest și muncitor a ajuns președinte în 18 mai 2025.

Lehamitea față de clasa politică caracterizează cu siguranță întreaga populație a țării. Că suntem pro-europeni sau izolaționiști, atunci când vorbim despre politică, vorbim cu scârbă.

Avem deci o problemă, iar întrebarea firească este cum o rezolvăm. Dacă stăm cu spatele la ea, dacă o băgăm sub preș, vom păți ce au pățit predecesorii noștri: mai devreme sau mai târziu o pătură socială se va revolta, mai sângeros sau mai pașnic, și va produce această schimbare. Nu mai bine încercăm să înțelegem noi nevoia de schimbare și să producem această schimbare într-un mod pașnic și controlat?

Soluția pe care eu o văd acum la ceea ce se întâmplă ar fi o redefinire a democrației. Nu o democrație de genul D1.2, în care să păstrăm sistemul politic actual și să-l populăm cu alți oameni, ci o democrație D2.0 – să reinventăm democrația fundamental, cu un nou capitol 2.0.

Principalul lucru care ar trebui schimbat ar fi acela ca politica să se întoarcă cu fața către electorat, iar acest lucru s-ar putea întâmpla, în opinia mea, prin introducerea unei reguli prin care, începând de la președinte până la ultimul director de la agențiile și companiile de stat, să aibă doar un singur mandat de 4 ani și eliminarea tuturor privilegiilor clasei politice.

Iată și câteva argumente în favoarea acestei schimbări:

1. Cei care vor ocupa o funcție în aparatul de stat vor ști că nu au cum să rămână acolo mai mult de 4 ani, nu au cum să se agațe de putere.
2. Pentru a putea profita de putere trebuie să îți creezi legături, iar 4 ani este totuși destul de puțin pentru asta.
3. Gândul că mai ai un an și te vei întoarce în societate s-ar putea să te facă să ai rețineri în a face lucruri nelegale.
4. Gândiți-vă cum ar fi arătat Clujul, România, dacă de 35 de ani s-ar fi schimbat conducerea? Ar fi dat posibilitatea să vină la putere unor oameni valoroși.
5. Unul dintre cele mai puternice argumente, în viziunea mea, este acela că partidele ar fi obligate să se întoarcă cu fața către popor. Dacă tu, partid politic, știi că la fiecare 4 ani trebuie să vii cu oameni noi, cu un nou val de propuneri pentru funcțiile de conducere din statul român, trebuie să ai mare grijă cum te comporți și pe cine propui, pentru că altfel nu vei putea atrage sânge proaspăt, iar dacă asta nu se va întâmpla, vei ajunge să te desființezi.
6. Avem o societate civilă extrem de puternică, care a influențat decisiv alegerile din luna mai 2025, dar care a acționat și în cazul Roșiei Montane sau a Ordonanței 13. Acea parte a populației care dă fără să aștepte nimic în schimb, acea parte de voluntariat pe care eu o aștept să intre în politică.
7. Unul dintre locurile mele de muncă a fost la o multinațională. Această multinațională avea case de oaspeți, iar când mergeai în delegații stăteai în case de oaspeți, nu în hotel. Foarte elegante, foarte bine organizate, aceste case de oaspeți ar putea fi locul unde voluntarii din societatea civilă cu siguranță ar accepta să locuiască pe perioada mandatului. Dacă o fac gratis, cu siguranță ar face muncă în folosul comunității în schimbul unei sume și a unor condiții de trai decente. Când vrei să ajungi președintele unei țări, este despre ce vrei să dai, nu despre ce vrei să primești.

Da, știu, această propunere ar trebui dezvoltată și adăugită cu multe altele, poate cu o regulă astfel încât în parlament să nu ajungă oameni cu 4 clase, nu pentru că ei nu ar fi valoroși, dar nu poți să conduci o țară, nu poți să faci o țară să reușească dacă tu nu ai reușit în viață.

Sunt conștient că unei schimbări atât de radicale i s-ar opune și actuala clasă politică, și serviciile secrete, și toți oamenii care acum se hrănesc din puterea de a conduce statul. Doar că viața nu stă pe loc, societatea nu stă pe loc și, mai devreme sau mai târziu, orânduirea socială pe care noi o trăim va mai exista doar în cărțile de istorie.