Ce gândim despre emoții

               Una dintre cele mai puțin învățate noțiuni în societatea noastră este cea de emoție. Dacă îți întrebi prietenul ce emoții a experimentat azi, dacă îl întrebi ce tipuri de emoții caraterizeaza specia umană, dacă îl întrebi ce le-a declasant sunt mari șanse ca la multe din întrebările de mai sus să nu știe răspunsurile. Se vorbește extrem de puțin despre emoții.

               În cartea lui, “Terapia centrată pe scheme emoționale”,  Robert Leahy spune că emoțiile au un rol evoluționist fiind un răspuns la un stimul dar și că ele ne pot spune multe despre nevoile noastre.

Nu există emoții pozitive sau negative, există emoții plăcute și neaplacute. Termenul de negativ mă face să mă gândesc că ele ar trebui eliminate. Toate emoțiile sunt valoroase și dacă suntem atenți la ele putem învăța mute despre noi.

Cei mai mulți dintre noi se feresc de emoții, mai ales de cele neplăcute . Iată mai jos câteva exemple de erori de gândire pe care cei mai mulți dintre noi le avem cu privire la emoții:

1.   Efectul de durabilitate. Gândim că emoțiile vor ține pentru totdeuana. Un evenimente care determina o emoție dureroasă va determina o lungă perioada de timp o stare efectivă dureroasă, un eveniment plăcut va determina o stare afectivă plăcută pentru lung timp. Acest tip de gândire nu este în acord cu realitaea. Emoțiile sunt stări ale psihicului trecătoare. Ele variază atât ca amplitudine cât și ca durată. Dacă crezi că supărarea de acum va ține toată viață te înșeli. Ea va trece deși tu crezi că sentimentul asta de deznadejede în care te afli este fără de sfârșit. Emoțiile sunt la fel ca norii: vin acoperă soarele și apoi pleacă. Nici chiar norii de iarnă nu durează o veșnicie. Dacă ești trist gândește-te: va trece.
2. Neglijarea „ ïmunitatii” adică a capacității noastre de a face față emoțiilor. Gândim că nu vom face față emoțiilor, că ele ne vor face să inebunim, că ne vom omorâ. Noi oamenii avem capacitatea bilologica și psihologică de a face față durerilor emoțional la fel cum avem capacitatea de a face față unei stări de bucurie foarte mare. Psihologia ne da multe instrumente de reglare emoțională. Acestea ne ajută să ne reglăm emoțiile pentru a ajunge într-o stare de echilibru emoțional care să ne permită o funcționare optimă din punct de vedere cognitiv. Atunci când partea emoțională a creierului pune stăpânire pe noi partea cognitivă a lui e marginalizată și capacitatea de a lua decizii este scăzută. Nu lua niciodată decizii când ești pe culmile bucuriei dar nici când ești în peștera tristeți.
3. Aversiunea față de pierdere. Oamenii sunt mai degrabă predispuși să dea o mai mare importantă pierderii decât câștigului. Facem mai bine față pierderii decât anticipăm noi. Din acest motiv oamenii rămân blocați în situații inconfortabile pentru ei apreciind că s-ar simți tare rău dacă decizia de a părăși situația inconfortabilă ar fi una greșită. Dacă ești într-o situație neplăcută și nu o poți depăși de mult timp fă un pas înainte. Va fi mult mai bine decât crezi.
4. Euristica afectivă: apelăm la o emoție din prezent pentru a defini o emoție viitoare fără a ști dacă această va apărea sau nu, fără a ști intensitatea ei. Cu cât este un nivel mai ridicat de incertitudine cu atât apreciem mai mult apariția afectivității negative. Intoleranță la incertitudine stă la baza îngrijorărilor, ruminațiilor și a tulburărilor obsesiv compulsive. Faptul că în prezent nu ne simțim prea bine și nu suntem siguri că în viitor ne vom simți bine ne face să apreciem că în viitor ne vom simți rău. Mergi mai departe. Dacă ai fost trist azi nu înseamnă că vei fi și mâine.
5. Atitudinea oamenilor referitor la câștig este aceea că preferă un câștig mic dar imediat în locul unui câștig mai mare peste un timp îndelungat. O persoană poate să fie atât de concetrata în a reduce o emoție neplăcută prezentă încât neglijează emoția plăcută de peste un timp adoptând comportamente difunctionale doar pentru reducerea ei. Acest tip de gândire și comportament se numește desconsidereare mioapă a timpului. Gândește-te că pentru a-ți fi mai bine într-o prima faza poate să îți fie mai rău. Schimbările în terapie vin cu discomfort. Nu poți să îți schimbi viață fără să plăteșți un preț iar dacă nu vei fi dispus să plăteșți prețul schimbării nu vei rămâne netaxat de viață. Îl vei plăti pe cel al rămâneri în vechiul stil de viață, pe cel al continuări unui mod disfuncțional de viață. Asumă-ti prețul schimbării: merită un viitor mai bun chiar dacă acum e mai greu.

Emoțiile sunt durabile, în afară controlului și că trebuie eliminate imediat sunt doar câteva scheme cognitive dezapatative cu privire la emoții.

Ce îți recomand: fi conștient de emoțiile tale și încearcă să aplici tehnici de reglare emoțională însă nu face din reglarea emoțională o scop în viață. Uită-te dincolo de emoții și vezi ce le declanșează. Uită-te la nevoile care au declanșat emoțiile și încercă să le îndeplinești. Nu face un scop în viață din a te simți bine. Stai cu emoțiile tale dureroase și vezi ce spun ele despre nevoile tale neîmplinite. Gândește-te că în palma mâinii tale stă emoția ta cea dureroasă. Fă acest exercițiu de imaginație. Cum ar arată ea, ce textura ar avea, cum ar trebui să te comporți cu ea pentru a-ți fi mai bine? Accept-o și încearcă mai degrabă să îți îndeplinești nevoile care o declanșează decât să o schimbi pe ea.