Realația cu o persoană narcisică e una extrem de complicată și asta pentru că narcisicul nu este interesat, în general, de relații intime decât în măsura în care acestea servesc propriului interes. Intimitatea nu este punctul forte al narciscului pentru că ea presupune emoție, compasiune și vulnerabilitate, ori el nu este confortabil cu nici una dintre ele.
Studiile din domeniu vorbesc de două modele de realții intime în care intră narcisiscul, și anume: modelul similitudinilor și cel al diferențelor. Dacă în primul model narcisicii sunt atrași de persoane asemănătoare lor, posibil narcisice, în cel de-al doilea model, narcisicii sunt atrași de persoane care sunt ușor de manipulat, le oferă admirație, relații în care reglarea stimei de sine se face prin sentimentul de superioritate față de partener.
În modelul similitudinilor, narcisicii se simt atrași de persoane care le seamănă prin aceea că sunt centrate pe ele însăși. Grija excesivă față de propria persoană se face, în general, în detrimentul grijii față de partener. Partenerii narcisicului în acest model sunt, la rândul lor, persoane narcisice sau cu caracteristici foarte asemănătoare narcisicilor, ceea ce îi face să pară speciali și ei se hrănesc cu asta. Astfel, este vorba de două persoane centrate pe sine, cu aceeași dorința de admirație, dominare și poziție socială inaltă.
Dacă, la început, acest model este unul funcțional pentru cei doi, pe măsura trecerii timpului centrarea pe sine începe să le creeze probleme. Apare competiția și dacă până la un moment dat poziția sau calitațile partenerului erau ceva pozitiv pentru narcisic și se putea mândri cu ele, spunându-și „sunt special pentru că am reușit să am un partener special”, de la acel moment încolo calitățile partnerului devin o problemă, narcisicul simțindu-se pus în umbră de ele. Stima de sine e afectată pentru că el nu poate trăi lângă cineva mai bun decât el. Este marcat, începutul sfârșitului relației lor.
În același model, întâlnim așa numita relație cu un partener „trofeu”. Dacă persoana de care narcisicul s-a îndrăgostit e frumoasă și, cu trecerea anilor, nu va mai fi la fel de strălucitoare sau dacă poziția din companie, pe care o avea atunci când a întâlnit-o este pierdută, atracția manifestată de narcisici față de aceste persoane scade.
Invidia are un rol foarte important în acest model de relaționare a narcisicului. Atunci când partenrul lui primește atenție, admirație sau validare, narcisicul reacționează ca și cum i s-ar fi luat din ale lui. Acest lucru îl face să se simtă înșelat, neiubit, deprivat și invidios. Când partenerul lor e în centrul atenției, narcisicii au două mecanisme de apărare: fie devin deprimați, fie fac tot posibilul pentru ca atenția să fiue din nou centrată asupra lor. Partenerii narcisicilor sunt interesanți atâta timp cât pot oferi validare propriei valori, menținându-le stima de sine ridicată. Odată aceasta pierdută, relația se destramă.
Idealizarea și desconsiderarea persoanelor iubite este o altă caracteristică a acestui model. La începutul relației, narcisici își idealizează persoana iubită din nevoia lor de a se simți valoroși. Idealizarea are ca scop tot creșterea stimei lor de sine. Pentru a le câștiga simpatia în această etapă a relației, persoanele narcisice sunt în stare să facă aproape orice pentru a cuceri. Pe masură ce trece timpul, strălucirea partenerului devine o problemă pentru narcisic pentru că îi afectează stima de sine. Din acest moment, îi va vâna partenerului orice greșeală sau imperfecțiune. Pe măsură ce greșelile se adună, narcisicul adoptă o atitudine de superioritate față de partener tot pentru a-și proteja stima de sine. El nu poate fi în relație cu cineva imperfect.
Angajamentele de lungă durată sunt subminate de nevoia lui de a fi special, de a-și proteja stima de sine, de lipsa lui de empatie, lucururi care îl îndeamnă mai mult spre căutarea senzațiilor și plăcerilor fizice decât către îndeplinirea nevoilor emoționale.
În general, narcisicii îi respectă doar pe acei oameni care îi înfruntă și care ripostează la comportamentele lor abuzive, doar că respectul poate veni la pachet cu ruperea relației. Lipsa empatiei narcisicilor îi face să fie, de cele mai multe ori, abuzivi față de partener. Când acesta din urmă începe să își reclame drepturile, când pune limite abuzului, va da naștere la o adevarată bătălie cu narciscul. Obișnuit cu supunerea, narcisicului îi va veni extrem de greu să accepte noua pozitie a partnerului, fiind foarte posibil să abandoneze relația.
În modelul diferențelor, narcisicii intră în relații cu persoane extrem de nesigure, anxioase, ușor de manipulat, introvertite, obișnuite cu abuzul sau supraviețuitori ai unor traume. Și în această abordare, narcisicii își îndeplinesc în relație nevoia lor de admirație, de aprobare și validare.
Țintele narcisicilor pot fi și persoane dependente, a căror percepție este că nu se pot descurca singure, care au nevoie mereu de cineva lângă ei, care să știe ce e mai bine pentru ei. Nevoia acestor persoane de a fi controlate duce la reglarea stimei de sine a narcisistului.
Faptul că partenerul lui se uită la el cu admirație și că are nevoie de el, îl face pe narcisic să iși etaleze superioritatea, nevoia de dominare. Se folosește de persoana dependentă, care percepe acest lucru nu ca pe unul negativ, ci ca pe un ajutor fără de care nu s-ar putea descurca. Stima de sine scăzută îi face pe dependnenți să nu pună limite, iar fără ele, narcisicii pot să se comporte după bunul plac, încălcând nu doar intimitatea partenerului, dar și drepturile lui civile și morale. Lipsa limitelor le dă posibilitatea narcisicilor de a lua cât vor și când vor, fără a da nimic în schimb.
O altă caracteristică a relației dintre un narcisic și o persoană dependentă este aceea că nevoile persoanei dependente nu contează, ceea ce este din nou în avantajul narciscului, acestuia îndeplinindu-i-se toate dorințele.
Problemele în relatii apar atât din partea narciscului, cât și din partea persoanei dependnete. De la un moment dat încolo, narciscul îl va privi cu dispreț pe dependnent, iar sentimentul lui de superioritate îl va face din ce în ce mai agresiv și mai dominant.. Vede o mare diferența între el și partenerul lui, crede că merită ceva mai bun și va pleca.
Probleme pot apărea și din partea persoanei dependente, care își va nega nevoile o perioadă de timp, dar va acumula frustrări și furie. Atitudinea lui față de narcisic va fi una pasiv-agresivă, cu ieșiri rare, dar violente. Furia acumulată va izbucni, dar ea va fi reglată de sentimentul de vină. Stima de sine foarte scazută a persoanei dependente îl va face pe acesta să se simtă vinovat pentru ieșirea lui furioasă și atunci se va reîntoarce la atitudinea supusă, obedientă. Ieșirile furioase ale persoanei dependente sunt un atac la adresa stimei de sine a narcisicului. Lipsa de empatie îl va face pe narcisic să nu înțeleagă că și cealaltă persoană are nevoi. Dar, pentru narcisisc, intimitatea, angajamentul și relația însăși sunt mai puțin importante decât propria stimă de sine, așadar, este posibil ca el să plece din relație.
Relațiile intime ale narcisicilor grandioși seamănă mai degrabă cu o arena de lupte dacât cu ceea ce, în mod normal, numim o relație intimă. O arenă în care cineva trebuie să învingă și cineva să piardă, cineva să rămână în țărâna pentru ca cineva să primească uralele tribunei. Narcisicul nu va înțelege niciodată, poate, că într-o relație nu e vorba despre cine are dreptate, cine a greșit sau despre adevăr, nu va învăța că atunci când învingi într-o relație, de fapt, ai pierdut.
No Comments