Psihologie

Sport și alte dependențe

08/02/2021

Pentru mine sportul e esențial. Fac sport de mic. Am jucat handbal din clasa a V a  în echipa scolii. Mai tărziu alegram în Durgau, un loc la 10 minute de casa mea din Turda. Nu știam de ce alerg, simțeam doar că trebuie să o fac.

Mai tărziu alergatul m-a ajutat în atacurile mele de panică. Alergam atunci când simțeam că inima o ia razna și când mă opream din alergat inima mea bătea mai încet decât atunci când începusem. Nu mi-a spus nimeni că atacurile de panica au o cauza și că alergatul mă ajută să le fac fata dar nu elimină cauza.

Tot alergatul m-a ajutat în depresie. Atunci când simțeam că nimic nu mai are rost, că e o bătălie în mine intre a mă baga sub plapumă să zac și mesajul venit din societate, din familie: bărbații pot tot timpul, ce e aia nu pot. Prins la mijloc între cele două furia era mijlocul prin care îmi exprimam depresia și pentru a da curs ei o luam la fugă prin pădurea Făgetului….. Nu mi-a spus nimeni că și depresia are o cauză și că alergatul mă ajută doar să o stăpânesc nu să o și rezolv.

Până nu m-am apucat să studiez psihologie nu am știut în mod explicit de beneficiile sportului asupra sănătății mentale desi am profitat din plin de ele. Nu știam de exemplu că după sport cardio intens se eliberează un hormon pe nume serotonina, hormonul fericirii, care iți da o stare de bine ceea ce e grozav, nu-i așa? Dacă doar sportul iți da acea stare e destul de trist, dacă mergi la sala pentru porția ta zilnica de serotonina poate viața ta nu e exact ce ți-ai dori. Dacă mergi la sală de cinci ori pe săptămână, dacă faci acest lucru pentru abdomenul tău plat sau pentru forma mușchilor eu te indemn să te întrebi pentru ce mergi de fapt. La sală trebuie să mergi de placer, la cycling trebuie să ai puterea de a te bucura de muzica, de antrenor, de colegi să nu faci sport de dragul sportului să faci sport de dragul tău, să faci sport așa încât să iți aducă bucurie. Fac din sport un drog atunci când il folosesc să imi reglez depresia și să evit asftel să mă uit la mine, la nevoile mele. Mă face să uit și să mă simt bine deși poate viața mea e o mizerie. Sportul e bun, e buna și serotonina dar ele nu te țin noaptea în brațe înainte de somn.

Să muncesc e parte din identitatea mea. Nu mă pot vedea fară aceasta parte a vieții mele. Îmi da sens vieții, mă face să mă simt valoros, stiu că nu fac umbră pământului degeaba. A fost o perioada din viață mea în care am muncit și sâmbăta, program complet și dumnica până la amiază. Munca iți poate da de asemenea senzații și trăiri. Te poate distrage ușor de la nevoile vieții tale. Câteodată nevoile noastre de baza le primim de la munca. Pacienții nostrii, colegii nostrii, beneficiarii nostrii ne pot face să ne simțim valoroși, ne pot complimenta, ne pot face să ne simțim speciali, putem crea relații care desi sunt de muncă ne pot da, într-un mod fals ceea ce de fapt ar trebui să primim de la partener. Munca mai e și un instrument de evitare. Sunt prins la munca și de asta nu mă pot ocupa de copii, pur și simplu nu am timp. Cu partenrul ai vrea să ieși dar muncești până tărziu și apoi în weekend abia aștepți să iți tragi sufletul. Munca poate deveni astfel și ea un drog. Te face să simți sau te face să uiți. Munca poate fi un drog care să te țină departe de propria-ți viață. Poți alege asta doar că munca nu o să te aștepte nicodata acasă cu masa pusa după o zi încărcată, nu o să iți aducă o cana de ceai atunci când ești răcit și nici nu o să puna o pătură pe tine duminica la amiaza când adormi pe canapea.Nu toate nevoile noastre le luam de la muncă.

Am încercat să merg la yoga. Nu mi-a ieșit. Pur și simplu nu e pentru mine. Poate nu acum, poate mai încolo, poate într-o alta viață. Sunt însă oameni care merg la yoga și care se bucură de ea. Mulți dintre cei care merg mi-au spus că își găsesc acolo liniștea. Yoga alaturi de meditație, de mindfulness sunt instrumente care reușesc să ne aducă liniștea … temporar. Dacă însă în viață ai multe amenințări, daca viață ta e un carusel de emoții, daca te paste la tot pasul anxietatea și depresia, yoga, doar yoga nu e răspunsul la ce cauți, nu pe termen lung. Yoga poate să fie și ea un drog pe termen scurt. A te concetra asupra respirației nu o să iți aducă un șef mai bun, nu o să iți aducă un partener și nici nu iți vă plati rata la bancă. Daca nevoia care te împinge către yoga e găsirea linistei și siguranței în viață ta  trebuie să vezi ce amenințări sunt acolo și să lucrezi într-un fel sau altul la ele . Yoga e grozavă într-o duminică dimineața după ce ți-ai băut cafeaua, să te întinzi să te relaxezi să te bucuri tu de tine, de liniștea și siguranță ta interioara nu să o cauți aici, din păcate yoga iți poate da liniștea temporara dar nu și siguranța necesara ei.

Sunt lucruri care ne ajuta în viață. Ne reglează emoțional atunci când emoțiile noastre o iau la sănătoasă. Sunt bune: sportul, munca, yoga, dar daca nu suntem atenți la nevoile noastre doar regalarea emoțională nu ne ajuta. Ne face viață suportabila dar nu ne îndeplinește nevoile. De aceea e important cred eu să ne întrebăm de ce mergem la sport așa de mult, de ce muncim până seara tărziu sau ce răspunsuri așteptam de la yoga și după ce ne-am răspuns la toate aceste întrebări să ne intoatcem la noi și la nevoile noastre cele de toate zilele, să ne întoarcem cu fata la propia noastră viață.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.