Sensul vietii e o preocupare universal umana si nu m-a ocolit nici pe mine. M-am gandit mult de ce am venit pe pamant si unde ma voi duce. Am incercat sa imi caut rostul pe acest pamant. Am incercat sa il gasesc aici si cand nu l-am gasit am incercat sa il gasesc dincolo de viata.
M-am gandit ca daca nu imi gasesc rostul pe pamant poate, doar poate, il voi gasi in viata de apoi. Am crezut multa vreme ca viata asta e pentru cautari si ca abia apoi sa vina recompensa, intr-o alta lume, dincolo de moarte.
A mai fost o vreme in viata mea in care am crezut ca pentru a-mi afla rostul pe pamant ar trebui sa construiesc cel putin doua, trei piramide, vreo cateva gradini suspendate si cel putin un “Colosul din Rodos”. Am crezut ca doar persoane ca Einstein si Eminescu si-au gasit rostul in viata. Am crezut prea multa vreme ca pentru a-ti gasi rostul in viata trebuie sa faci ceva maret, oamenii din intrega lume sa stie de tine si am crezut, gresit, ca doar cativa oameni pe planeta isi gasesc rostul vietii. Am confundat, gresit, faima, cu sensul vieti ori ele pot fi desprinse foarte usor una de alta. Am inteles ca faima nu iti garanteaza gasirea sensului vietii, ca ea poate sa existe sau nu, ca poate sa iti hraneasca orgoliul, dar sensul vietii, sentimental acela de implinire sufleteasca ca existenta ta pe pamant e una cu sens nu are legatura cu ea. Poti ajunge un om de success, poti fi renumit la tine in oras, in tara, in lume si poti prin ceea ce ai ajuns renumit sa iti fi gasit si sensul vietii, dar nu e neaparat asa. S-ar putea ca faima in loc sa te apropie de acel sentiment sa te indeparteze nu doar de el, ci si de tine. Faima e doar o Fata Morgana, o iluzie in desert dupa care poti alerga si cu cat incerci sa te apropii de ea e mai departe. Atunci cand ti-ai gasit menirea pe pamant faima e ceva secundar, un accesoriu, un buton la o camasa superba nu e camasa insasi. Nu mai trebuie sa alergi, nu mai trebuie sa “iesi in fata” e ok oriunde esti in pluton pentru ca acolo e locul tau, asa cum spune si Jon Kabat Zinn intr-o carte celebra de-a lui “Oriunde vei vrea sa mergi esti deja acolo”.
Am mai crezut ca pentru a-ti gasi sensul in viata trebuie sa fi primul, sa fi cel mai bun in ceea ce faci, ca orice mica greseala va fi vazuta si vei fi descalificat, ori asta nu e deloc asa. Poti ajunge primul la o cursa de maraton sau poti fi primul la o cursa de inot, dar asta nu inseamna ca esti cel mai bun. Ai fost atunci acele cateva minute, ai fost acea ora dar luat pe ansamblul vietii tale poti spune ca esti cel mai bun? Daca maine s-ar organiza un nou maraton ai castiga din nou? Dar poimanie, dar raspoimaine , dar saptamana viitoare? Cu siguranta ca nu, si atunci cum poti sa legi sensul vietii de idea de a fi cel mai bun? Cum poti lega sensul vietii de idea de nu gresi, a nu o da in bara? Nu poti. Pana la urma atunci cand iti gasesti sensul vietii te gasesti pe tine asa cum esti. Ce e diferit e faptul ca munca ta e importanta pentru cei din jur fara a avea alte asteptari.
Am inteles ca sentimentul acesta il poti gasi doar atunci cand daruiesti ceva din ceea ce esti, doar atunci cand reusesti sa faci lucruri pentru altii. E vorba de contributia ta la viata celuilalt, la faptul ca, poate, si unui singur om i-ai facut un bine, l-ai ajutat intr-un moment de cumpana din viata lui. Restul chiar nu mai conteaza. Nu conteaza daca mai stie cineva, nu conteaza nici o recompensa pentru ca sensul vietii nu e vorba despre asta, nu in asa ceva se masoara.
A face bine, aici pe Pamant te ajuta sa nu iti mai doresti alceva. Atunci cand simti ca munca ta, darul tau, face bine nu mai ai nevoie de recompense, nu mai ai nevoie ca numele tau sa fie pe o strada, chiar si Raiul devine o chestiune obtionala, poate exista sau nu, lucurile care trebuia sa le faci le-ai facut aici in aceasta viata.
Ma bucur ca mi-am gasit sensul in viata, ca simt ca nu fac umbra degeaba pamantului, ca nu astept viata de apoi ci imi traiesc viata acum si aici. Cum am ajuns aici? Nici eu nu stiu prea bine. Stiu doar ca am muncit, mi-am urmat pasiunile si am avut curaj – mi-am gasit o noua profesie.
In urma cu cateva saptamani ma intreba un tanar: daca i-as da un sfat despre viata care ar fi acela iar eu i-am spus fara sa ezit sa aiba curaj. Curajul de a face lucruri, oricat ar fi de greu, curajul de a invata, de a nu iti fi frica sa recunosti ca nu sti, curajul de a primi in viata ta oamenii care te pot ajuta sa cresti si curajul de a parasi oamenii care te trag inapoi. I-am spus ca e important sa ai curaj sa iti traiesti viata, fara el vei ramane mereu un biet copil speriat incercand mereu sa te ascunzi sub fusta mamei atunci cand viata iti scoate in fata provocari.
Nu iti poti gasi sensul viatii fara sa ai curaj, nu poti sa daruiesti fara sa astepti nimic in schimb daca nu esti dispus sa infrunti o dezamagire sau o alegere gresita.
Ma bucur pentru voi cei care v-ati gasit sensul vietii. Celorlalti va doresc sa nu mai ezitati nici o clipa, puneti-va fricile intr-un rucsac, luati-l in spate si porniti de indata la drum, viata oricum trece si decat sa stai pe margine privindu-i pe altii cum fac lucruri mai bine sa fi in mijlocul lor. Doar asa iti vei gasi drumul spre tine.
No Comments