In ultimele zile din ce in ce mai multă lume mă sună să mă intrebe ” Ție nu iți e frică de război? Cum iți gestionezi frica?“ și eu le răspund că da, imi e frică doar că acum cel mai frică imi e de războiul din mințile noastre.
Nu exclud posibilitatea ca țara noastră să intre in război doar că momentan nu suntem acolo și să mă pregătesc de razboi de acum nu e o chestiune practică.
Am inceput să văd, din păcate prea mulți oameni in jurul meu care se pregătesc de război deși nimeni nu ne-a amenințat concret și direct cu asta, nu am primit pănă acum nici o declarație de război și atunci rămân alert dar imi trăiesc și mă bucur in continuare de viață.
Știu oameni care iși pregătesc actele și rucsacul să fie gata de evacuare dacă e cazul. Alții care se gândesc să plece din țară pentru că vine războiul peste noi. Oameni care nu dorm nopțile și aud de la 50 de km activitațile militare de pregătire a războilui iar atacurile de panică au inceput din nou să faca ravagii.
Din cel puțin aceste motive m-am hotărât să scriu acest articol, să vă ajut să vă luptați in primul rând cu războiul din mințile noastre.
Explicarea anxietății prin modelul stres – vulnerabilitate. Dacă m-a mușcat un câine când eram mic este posbil ca acum să imi fie frică de câini mult mai tare decât unei persoane care nu a fost mușcat de câine. In psihologie asta se cheamă că am o vulnerabiltate psihologică. Teoria spune că apariția unui factor stresor peste o vulnerabilitate psihologică poate duce la apariția anxietății. După doi ani in care domnul Arafat ne-a spus la toți că suntem amenințați de moarte și că dacă nu respectăm regulile lui suntem in pericol de a ne pierde viețile, fară a avea nici cele mai vagi cunoștinte psiholgice de comunicare a riscului, s-a creat la nivelul societați o mare masă de oameni cu un grad ridicat de anxietate. Peste acea anxietate acum vine amenințarea războiului și ghici ce? Ne anxietăm și mai tare, atât de tare incat nu ne mai putem vedea liniștiți de viața. Pentru unele persoane care erau anxioase inainte de covid apariția războiului din Ukraina i-a adus in pragul disperării .
Metacogniția sau ce gândim despre ce gândim poate fi o sursă de mare anxietate. Cum să nu mă ingrijorez imi spunea cineva, cum să nu i-au toate măsurile de precauție din tinp. Dacă nu aș face asta aș fi iresponsabil, dacă nu m-aș ingrijora ar insemna că nu imi pasă de viața mea. Ce gândim despre ce gândim e foarte important și e un exercițiu pe care vi-l propun fiecaruia dintre voi. Să mă simt vinovat că nu mă ingrijorez destul, că nu incerc să anticip toate posibilele pericole e un fel de a imi face rău eu mie insumi. Oricât de mult m-aș strădui nu o să pot să știu cum va fi atunci, de aceea ce pot face este să fiu mai blând cu mine, mai ințelegator.
Pentru a reduce in general anxietatea și in special pe cea declanșată de război putem să facem mai multe lucruri:
- Să ne evaluăm reacția la anumiți stimuli și să ințelegem dacă suntem sau nu o persoană anxioasă. Dacă suntem, să acceptăm că modul in care prelucrăm informația despre război este influențată de anxietatea noastră și să vedem dacă nu putem să ne schimbăm modul in care gândim despre război.
- Să ne mărim toleranța la incertitudine. Nu știm ce va fi și atunci trebui să trăim cu această incertitudine. Sunt lucruri pe care nu le putem controla in viață, au fost și pănă acum și vor fi de acum inainte.
- Să trăim momentul. Tot ceea ce avem este momentul prezent. Să trăim in prezent și să avem incredere in noi că orice s-ar intampla vom găsi soluțiile potrivite la momentul respectiv.
- Să avem rutine. Ele ne dau predictibilitatea și siguranța de zi de zi.
- Să facem sport. El ne ajută să ne reglăm emoțional, să ne menținem in formă, să ne simțim bine, să socializăm. Toate acestea ne dau speranță in ziua de mâine și ne fac mai optimiști.
- Să facem meditație. Noi psihologii spunem că meditația e igiena minții. Ne ajută să ne controlăm gândurile, să ne concentrăm pe ce ne dorim, să nu ne lăsăm controlați de gânduri și emoți ci să le controlăm noi.
Apropierea războiului e normal să ne facă mai precauți dar e important să nu ne lăsăm copleșiti de emoție. E important să avem grijă de sănătatea noastră mintală pentru a putea apoi să avem grijă de cei de langă noi. Daca nu avem grija de noi nu putem avea grijă de copii nostri. Dacă acum situația ni se pare insuportabilă vă intreb cum va fi dacă vom intra cu adevărat in război și dacă acum anxietatea noastră o ia razna ce ne vom face atunci. Inainte să câștigăm războiul cu rușii va trebui să câștigăm războiul cu noi inșine
No Comments