Cat de mult evolueaza dintr-un punct de vedere societatea! Generatiile actuale sunt invatate, indrumate sa isi urmeze visele, generatia mea nu a avut parte de asa ceva dar mai bine as vorbi despre mine, despre visele mele, atatea cate au fost.
Geamul camerei mele era deschis si un vant cald de vara se strecura prin perdea. Era trecut de ora 10 si eram in pat savurand seara calda de vara. Pe strada principala masinile treceau extrem de rar si undeva in deaprtare se auzeau trenurile de la Fabrica de Ciment. Stateam cu mainile sub cap si priveam prin geam cerul noptii plin de stele si luna plina care le domina.
NU o sa ajung niciodata un miner si nici strungar nu imi doresc sa fiu, nu voi ramane muncitor, voi face o facultate orice va insemna asta, oricat de greu va fi. Imi voi aduce aminte mereu acea noapte si siguranta gandurilor mele. NU exista, nu puteam sa accept sa gandesc alta cale decat sa fac facultate. Ingineria era poarta mea spre un nou univers, era vehicolul catre o alta lume decat cea in care traiam. Eu nu voi fi asa imi spuneam, nu ma voi multumi cu putin, voi reusi fara a sti exact ce inseamna asta, singurul meu vis era sa ajung inginer.
Au trecut ceva ani de atunci si am ajuns inginer si usa mi s-a deschis exact asa cum sperasem doar ca dincolo de usa au fost lucruri la care nu avusesem curajul sa visez. Odată ajuns dincolo de usa am plantat un copac si am mancat rodul lui, am sapat o fântână si mi-am potolit setea din ea cand veneam ostenit de la munca, am construit o casa in care mi-a fost cald in noptile reci de iarna, am plantat flori si m-am bucurat de splendoarea lor, am mai facut inca o facultate, Psihologia, si un Master in Psihologie si cursuri la New York, la Londra, La Oxford, La Dublin si mi-am făcut si o familie la care sa ma intorc si pe care sa o protejez.
Dupa toate astea am mai plantat nu un copac ci multi, multi copaci, mai multe flori, mai multe masini, mai multe fantani si mai multe si mai multe si mai multe si cand m-am oprit si m-am uitat inapoi am ramas fara glas: cine naiba a facut toate? EU?
Cum sa le fac eu? Nu era posibil ca persoana speriata sa nu ajunga pe drumuri ca nebunul LULU, persoana careia I se prevedea un viitor subru, care nu va fi in stare sa isi castige nici painea , nici nu va avea dupa ce bea apa si care nici macar apa nu va fi in stare sa si-o cumpere , nu era posibil sa ajunga aici. Persoana aceea cu un singur vis sa nu se fi oprit?
Nu m-a invatat nimeni sa visez si cu atat mai putin nu m-a invatat nimeni ce sa fac cand mi-am facut visele sa devina realitate iar cand am realizat ca am facut insutit si inmiit fata de cat am visat prima data m-am speriat. No amu ce dracu ma fac?
Dupa ce am inceput sa accept evidenta am trait o periada de mirare, apoi una de liniste si implinire si dupa ce am stat eu asa pe o buturuga, intr-un varf de deal si m-am uitat in vale la realizarile mele m-am intrebat: si acum ce o sa faci, o sa ramai aici uitandu-te mereu in vale sau o sa o iei inspre alte zari? Mi-am dat seama ca nu aveam raspuns pentru o asa intrebare si atunci am ramas acolo in varful dealului dezorientat intre doua lumi : cea din vale si cea a soarelui care mergea spre asfintit dar era inca destul de mult sus pe cer.
No Comments