Cine are dreptate? Atunci când argumentăm într-o discuție de cele mai multe ori dorim să se tragă o concluzie: cine a avut dreptate! Sunt numeroase situațiile in care acest lucru este absolut necesar. Atunci când construiești un pod sau iei o decizie de afaceri nu pot rămâne toți participanții cu ideiile lor, trebuie stabilita soluția finală si drumul de urmat dar atunci când vine vorba de discuțiile din relații e oare întotdeauna nevoie să se stabilească cine a avut dreptate. E nevoie ca discuția să se încheie cu “… eu am avut dreptate !”?
Există in viață nenumărate situații in care dacă dovedesti că ai dreptate, dacă câstigi o bătălie de fapt pierzi. Există in viața situații in care cel mai câștigat ești atunci cand alegi sa pierzi o bătălie, o discuție, o argumentare cu partenerul, prietenul, colegul tau. Chiar si atunci cand ai toate armele, chiar și atunci când ești sigur de victorie, sau poate atunci cu atât mai mult nu e bine să te impui, nu e bine să se stabilească cine are dreptate și cine nu. Poți câstiga o bătălie, o confruntare de idei si in acelasi timp poti pierde ceva mult mai important: relația. Eu cred ca e bine întotdeauna să ne-ntrebăm:între a avea dreptate și a avea o relație ce preferăm? Ce alegi? Dreptatea sau relația?
Exista bătălii în care nu e bine sa intri. Exista lupte pe care nu e bine sa le duci pentru că oricine ar câștiga de fapt ați pierde amândoi și atunci la ce bun? Când simți că discuția poate degenera și poate face rău relației in condițiile in care subiectul nu e unul de viață si de moarte pentru tine la ce bun să intri in ea? La ce bun să intri in război cand ști ca nu ai nici o miză, că orcum pierzi??
Aveam o discuție in urmă cu câteva saptamani cu un bun prieten de-al meu si ajunși într-un punct al ei, am renunțat să imi mai susțin părerile. Îi spusesem ce aveam de spus, adusesem argumentele pe care le aveam de adus, să merg mai departe de atât inseamna să incerc să îl conving de adevărul meu. A fost surprins si nedumerit de faptul că nu mai argumentam și i-am explicat atunci de ce iar el m-a întrebat: “dar asta nu e lașitate? Să nu iti susți părerea, sa nu iti susți ideile pană la capat?” . Nu , i-am spus eu, nu e din punctul meu de vedere o lașitate atat timp cat eu mi-am exprimat opiniile și le-am argumentat. Să merg cu ele pană in pânzele albe nu are sens. Tu le-ai auzit, le-ai înțeles și dacă au sens pentru tine le integrezi in viziunea ta, dacă nu, nu. A încerca să te conving de argumentele mele înseamnă să încerc să te schimb, să te fac așa cum sunt eu, să te fac să gândești ca mine, să ai aceleași viziuni, să te transform intr-un alt “eu” ori asta e fundamental greșit. Datoria mea este să expun opinia, să argumentez si să mă asigur că ai înțeles, de aici înainte e alegerea ta ce integrezi si ce nu.
Dacă într-o discuție cu cineva rămânem prea mult in argumentare nu mai e vorba de o dezbatere de idei, e mai degrabă o lupta pentru putere. Încerci să ai putere in acea relație, sa o controlezi, să fi deținătorul adevărului ori te întreb: la ce-ți folosește? Ți-e bine într-o relație in care ai putere? E puterea bună într-o relație? Cu siguranță nu. Indiferent de tipul de relații să deti puterea și adevărul e daunator.
Ce ar trebui sa faci atunci când ești într-o discuție cu cineva in care argumentarea se prelungește la nesfârșit? Să încerci să vezi și punctul celuilalt de vedere, să încerci să îi înțelegi modul de gândire și să vezi dacă cumva cel care trebuie să iși schimbe punctul de vedere este partenerul tău sau ești chiar tu. Înțelegerea punctului de vedere a partenerului nu are darul doar de a rezolva discuția dar poate chiar sa te imbogățească printr-o noua viziune.
No Comments