Stăteam azi dimineață de vorba cu Alina despre familie. Alina e medic, face un rezidențiat în medicină, nu am înțeles prea bine pentru ce anume, știu doar că din când în când, la câteva luni schimbă sectile pe care lucrează. E un om extrem de inteligent și sunt sigur că oamenii care ajung în grija ei sunt pe mâini bune.
Mă gândeam cum să îi explic Alinei că ar trebui să fie o familie, incercam să găsesc ceva complex pe măsură minții ei care să aibă multe elemente de care să mă pot lega, o metafiora care să exprime cât mai bine noțiunea de familie și dintr-o dată am făcut legătura între ea Alina și meseria ei și am găsit metafora potrivită: “Familia e ca o celulă, i-am spus eu, trebuie să aibă o membrană care să o protejeze, ceva care să nu permită corpurilor străine din exterior să între în interiorul ei și să îi strice echilibrul.”
Alina a făcut ochii mari, a ras și m-a completat: da așa e membrană trebuie să fie selectivă să permită intrarea în celulă doar a elementelor bune pentru ea, pe cele rele ar trebui să le țină afară. “Pentru a-și păstra echilibrul celula trebuie să stea într-un mediu care să îi permită supraviețuirea, să nu o agreseze peste capacitatea ei de apărare, un mediu care să îi ofere hrana de care are nevoie pentru a crește și a se dezvolta. Când mediul devine ostil, unele celule au capacitatea să plece din el (au pseudopode,un fel de picioare care se formează tot din membrană atâta vreme cât ea e intactă). Majoritatea celulelor din păcate nu au capacitatea asta și din cauza mediului toxic ajung fie să lase să între în celule ceva un plus din acel mediu, fie permit să iasă din celulă ceva ce ea are de fapt nevoie. Rezultatul ambelor situații este stricarea echilibrului intracelular care duce la moartea celulei.”
Mi s-a părut fascinant cum o discuție despre o celulă poate defin o întreagă filozofie a unei feamilii. Mi s-a părut incredibil cât de mult seamănă o familie cu o celulă … celula de bază a societății. Cum poate mediul în care trăiește familia să o influențeze pe aceasta și ce solutie pot găsi unele familii că mod de apărare, să facă piciorușe și să plece din mediul ostil. Până la urmă dacă nu conștientizăm în ce fel de mediu trăim acesta ne poate distruge.
Studiile psihologice spun că un cuplu a căror prieteni încep să divorțeze se află în pericol să divorțeze și el. Divorțul cuplurilor apropiate poate determina divorțul lor. Un mediu sănătos, o comunitate de cupluri care împărtășesc aceleași valori, care creează un mediu sigur e pe de altă parte un bun predictor pentru stabilitatea în cuplu.
Dacă “membrana” cuplului nu este însă una selectivă, dacă cei doi parteneri nu constituie o barieră împotriva factorilor externi atunci cuplul va avea de suferit. În cuplu cei doi parteneri trebuie să se protejeze unul pe altul. Dacă mama mea e intruzivă în familia mea, dacă tatăl meu se comportă la mine acasă că la el la firmă atunci eu am datoria de a pune limite și a mă proteja pe mine și pe partenera mea. Regulile familiei sunt regulile familiei iar cei care vin în vizită trebuie să le respecte, trebuie să se comporte ca niște musafiri, cu respect și înțelegere chiar dacă gazdele le sunt copii. Într-un cuplu cu “membrană selectivă” bună, preocuparea mea principala este cum se simte în primul rând partenerul / partenera mea când sunt ai mei la mine mai degrabă decât cum se simt părinții mei. Dacă nu îmi protejez soția/soțul de intruzivitatea părinților, e că și cum o celulă nu ar avea decât o membrană de formă iar acest lucru va duce la dezechilibre în cadrul familiei. Nu pot să spun , așa sunt părinții mei și nu pot să îi schimb. Trebuie să iau atitudine, trebuie să fac ceva, o acțiune astfel încât partenerul meu să vadă că îl protejez, că lui îi sunt loial în cele din urmă, că el este cel mai important om din viață mea .
“Dacă membrana nu e selectivă și este total închisă față de mediu atunci celula nu se va putea hranii și nu va putea crește pt că nu poți să trăiești izolat de mediu. Ai nevoie de el că să îți procuri hrană. În același timp această membrană prea dura nu ar lăsa să iasă din celulă reziduurile și astea devin toxice pt celulă când sunt prea multe. Rezultatul este o celulă înfometată și toxică. Ea va murii. Deci pentru ca o celulă să supraviețuiască are nevoie de o membrană intreagră dar care să permită niște schimburi ,și de un mediu potrivit” mi-a scris Alina într-un e-mail mai târziu.
A avea limite în familie nu înseamnă să nu iau nimic de la nimeni, nu înseamnă să mă izolez de familie și de prieteni. Familia lărgită este esențială pentru dezvoltarea noastră. Copii trebuie să se bucure de prezența bunicilor cum și noi adulții avem nevoie de socializare, de prieteni. Totul e să păstrăm un echilibru și să fim în permanență cu față spre ai noastrii, spre familie.
M-a fascinat lecția de biologie primită de la Alina. M-a dus cu gândul la sfaturile unor părinți, “el/ea nu e pentru tine/ tu meriți mult mai mult”și la cât de dăunător poate fi acest tip de mesaj venit din partea părinților. Nu doar că îți invalidează una dintre cele mai importante decizii din viață dar sădește undeva acolo în sufletul tău grăuntele neicrederii în relație, sămânța despărțirii. Drumul spre iad e pavat cu intenții bune. Părinții tăi vreau să te protejeze doar că acest tip de grijă e extrem de dăunătoare pentru tine și familia ta și atunci trebuie să ai curajul să te manifești ca o membrană selectivă sănătoasă și să le spui că acest tip de mesaj este pentru tine inacceptabil
Mă gândesc acum când scriu la Alina și la soțul ei, la cât de mult se iubesc și ce oameni frumoși sunt și știu despre ei că împreună cu fica lor sunt o celulă, una puternică funcțională și bună.
No Comments