Psihologie

Iubirea cu bocanci de munte

11/11/2018

Lumea a devenit un sat. Cu bunele și relele unui sat. Știm bârfe, învățăm unii de la alții lucruri bune și mai puțin bune. Internetul ne-a adus mai aproape decât am fost vreodată și din mulțimea de învățături nu a lipsit, desigur, iubirea.

Idealizată, fardată, ascunsă în penumbra poveștilor de dragoste, a cântecelor și a filmelor de la Hollywood. Mulți dintre noi am văzut Romeo și Julieta, Titanic sau Love story. Am ascultat milioane de cântece de dragoste la radio și am văzut nenumărate piese de teatru, încercând să luam de la ele învățături despre cea mai de preț experiență umană, iubirea. Puține dintre ele, însă, au arătat partea grea a iubirii și chiar și atunci când au îndrăznit, durerea din dragoste, abuzul și manipularea erau prezentate ca forme firești.

Ce ne-a lipsit nouă, oamenilor, de-a lungul existenței noastre a fost o știință a iubirii, cineva care să vină și să ne spună că e adevărat că luna de miere se termină în doi ani, dar că putem avea grijă să completăm borcanul cu miere, că dragostea nu e un „dolce far niente” și nici o plimbare de braț pe Champs Elysee, ci e un drum de munte care trebuie parcurs în doi.

Nu ne-a învățat nimeni să ne pregătim de drum în timpul adolescenței, și nici mai târziu, la maturitate, nu ne-a fost multă lume alături să ne îndrume. Nu ne-a arătat nimeni cum să ne alegem bocancii de munte și nu ni s-a spus să ne punem merinde pe drum.

Iubirea e ca un drum pe munte în doi pe care pentru a-l parcuge trebuie să iți iei bocancii si pelerina de ploaie pentru că vremea pe munte e schimbatoare si adesea grea.  Traseele abia daca sunt marcate și asta e periculos pentru ca daca nu ești atent tot timpul, le poți pierde și poți rătăci, apoi, lungi perioade de timp până să le regăsești. Aceste trasee nu îți spun niciodată ce urmează: o coborâre sau un urcuș greu, un povârniș sau un platou.

Iubirea este un drum care trebuie străbătut împreună, fără a fi agățați unul de altul, dar ajutându-ne mereu. Nu îl poți căra pe celălalt în spate la nesfârșit. Cine își închipuie asta, se înșală; la un momentdat, genunchii te vor lăsa și veți cădea amândoi. Te poți agăța de celălalt într-o încercare disperată de a continua, dar asta nu reprezintă o soluție. Trebuie să te pui pe propriile picioare și să mergi alături de partenerul tău, umăr la umăr. Să fii pregătit să îl ridici atunci când cade, să fii mereu atent și alături de el pentru că dacă o iei înainte mai devreme sau mai târziu, vă veți rătăci, vă veți pierde printre copaci, veți cădea pradă capcanelor sau fiarelor sălbatice care vă urmăresc. Să fii pregătit să îl iei în spate atunci când nu va mai putea, să îl ajuți să își îngrijească rănile de la drum sau din trecut, să se pună pe picioare, să îi dai hrană și apă și să îl aștepți. Nu puteți unul fără altul. Așa e viața, așa e iubirea pe care o căutați.

Iubirea e pentru oamenii curajoși, e pentru cei care își asumă să muncească la relația lor, să își înțeleagă partenerul și pe el însuși. E pentru oameni care privesc în sus, pentru cei care cred în zbor, dar își asumă să și cadă.

Poți să alegi să stai deoparte, poți să te uiți la munte de jos și să spui că-i frumos, dar dacă nu te vei încumeta să îți iei partenerul de mână și să pornești la drum, nu vei ști niciodată cum miros florile muntelui, cât de plăcute sunt razele soarelui la răsărit și cât de rece e apa de izvor. Vei putea să te întinzi jos, acolo la poalele lui și să visezi, dar vei rămâne doar cu asta, cu visul. Există oameni care visează o viață întreagă la iubire, la persoana perfectă, dar care nu găsesc niciodată partenerul ideal pentru a-și face curaj să urce. Vor spune mereu că nu au avut noroc.

Iubirea nu e un lucru ușor, e o artă, cum, de altfel, spune și Erich Fromm, iar o artă se învață. Pentru a ne putea bucura de iubire, trebuie să învățăm și, în primul rând, trebuie să învățăm despre noi. Ce anume? Lucruri simple și, în același timp, atât de complicate: ce ne face să ne simțim iubiți, cum ne exprimăm iubirea, care sunt piedicile pe care le punem iubirii, care sunt lucrurile pe care le facem și care ne rănesc partenerul. Dacă vrei să înveți despre iubire, învață, în primul rând, despre tine. Doar așa vei putea avea iubirea pe care ți-o dorești doar așa vei putea să iți ajuți partenerul in drumul vostru atat de greu dar atat de frumos.

 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Cristina Cristina 12/11/2018 at 19:09

    DA , IUBIREA este cel mai frumos si puternic sentiment care exista pe lume , dar trebuie intretinuta si nu lasat focul iubirii sa se stinga si daca mai este doar putin jar si sufli in el flacara iubirii se aprinde din nou ; este nevoie de foarte multa comunicare , atentie ce iti spune celalalt ca sa ajungi la un numitor comun si atunci totul va fii ” CA SI LA INCEPUT CAND AVEAI ” FLUTURI ” IN STOMAC ” si simteai ca nu poti trai viata fara celalalt , o seara buna .

    • Reply Ovidiu Berar 12/11/2018 at 20:09

      Comentariul dumneavoastra ma duce cu gandul la cantecul lui Paul Young – Love is in the air. Seara buna si dumneavoastra

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.