Într-o lume a corectitudinii politice a fi femeie câteodată pare demodat. Traim intr-o lume in care o parte dintre femei își doresc cu disperare să nu mai fie femei. După zeci de mi de ani în care femeia a fost un accesoriu al bîrbatului, in care bărbatul a creat instituții și reguli pentru a ține femeia in puterea lui trăim din mijlocul anilor 70 ai secolului trecut o binevenită punere a femeii acolo unde ii e locul, lângă bărbat.
Eu cred că femeia mai trebuie incă să își câștige poziția in scoietate și familie. Mai sunt încă biserici in care femeia e o ființă de mâna a doua, mai sunt incă în societate locuri în care femeia nu e egala bărbatului la fel cum mai sunt și familii în care violența domestică e la ea acasă.
Ințeleg și sprijin femeia, e parte a lumii mele, a lumii noastre și ar trebui să ne bucurăm unii de alții bărbații de ceea ce aduc femeile in viețile noastre iar ele de ceea ce le putem noi oferii.
Din păcate drumul acesta către egalitate a mers prea departe pentru unele femei. Din păcate dorința lor de a dovedi că ne sunt egale le-a îndepartat de ele însele. Nu doar că au uitat de dantelă si satin dar le consideră a fi un semn de slabiciune. A fi delicată, a îți permite să fi fragilă intr-o lume atât de abuzivă e vazut ca ceva nepotrivit pentru unele femei. Cu siguranță au trebuit să se apere, cu siguranță răceala și puterea unora dintre ele a venit ca o formă de protecție doar că toate acestea s-au intors împotriva lor.
E la modă în timpurile noastre femeia puternică, femeia inabordabilă, femeia distantă, femneia care te pune la punct cât si clip, femeia rece ca stânca unei insule in plină iarnă. Sunt apreciate femeile care pot face aceeași muncă cu cea a bărbaților, care vor să demosntreze că nu există ceva ce ele nu pot să facă și pană la urmă chiar așa și este. Femeile pot tăia lemne cu toporul, pot juca rugby, pot merge chiar și la razboi dar cu ce pret!
Evoluționist femeia a avut nevoie de conectare emoțională, a avut nevoie de căldura fizică și emoțională. Femeia e prin natura ei un om blând. Aduceți-vă aminte de bunicile noastre, de căldura și bunătatea lor. Ne-am bucurat copii fiind de apropierea mamelor noastre. Le-am căutat cu disperare cateodată caldura și ele, de cele mai multe ori ne-au dat-o.
Găsesc in societate de prea multe ori din păcate femei care se îndepărtează atât de mult de emoțiile lor încât uită ce sunt. Dacă le intrebi de viața lor emotională, de empatie și compasiune sunt in stare să raționalizeze totul. Vor duce totul in rațional, îți vor vorbi de emoții dar nu le vor simții.
Sunt din păcate prea multe femei care atunci când le spun că noi bărbații și femeile suntem din anumite perspective diferiți o iau ca un afront, ca ceva jignitor. Din păcate pentru ele nu pot să înțeleagă că putem fi diferiți și egali, că diferențele nu ne fac pe unii mai buni și pe alții mai rai, că in loc să ne fie frică de diferențe mai bine ni le-am accepta și ne-am bucura de ele.
In ultimele decenii e o luptă între bărbați și femei. Se vorbește despre lipsa de emoții ale bărbaților, se incearcă o educare a lor, o modelare după modelul politic corect doar ca toate aceste lucruri se lovesc de indiferența și respingerea bărbaților.
Pe de altă parte realitatea războiului din Ucraina ne-a arătat că lumea aceasta in care ne-am născut și in care trăim are, cel puțin deocamdată reguli după care funcționează și care nu țin cont de corectitudinea politică. Femeile se îngrijesc de copii și bătrâni iar bărbații își riscă viața pentru a ii apăra. Aceste lucruri nu sunt bune sau rele. E in firea lucrurilor. Nu am văzut nici o mișcare feministă și nici o Greta Tunberg să se ridice și să protesteze că bărbații sunt niste nenorociți că merg doar ei la război și că asta ar fi discriminare, cum nu am văzut nici o critică a celor care ne spun cum să ne trăim viața la adresa femeilor din Ucraina și a rolulului lor. Faptul că ele au grijă de copii și bătrâni e dovada lor de eroism la fel cum a bărbaților e să stea cu arma în mână.
Mi-aș dori ca femeilor să le fie confrtabil să fie femei. Mi-aș dori ca noi bărbații să le dăm spațiu, să le incurajăm și să le sprijim să devină ceea ce sunt.
Toate lucrurile pe care le-am scris mai sus sunt doar părerile mele, ale unui bărbat. Nu sunt deținătorul adevărului absolut și nici nu știu către ce ne indreptăm noi oamenii doar că eu, Ovidiu Berar, cred că unei femei i se potivește mai bine dantela și mătasea decât bocancii inalți și geaca de piele cu ținte.
Să fiți fericite!!!
No Comments