Lumea vazuta prin ochii mei

Despre libertate

30/09/2018

Mi-am pus pentru prima dată problema libertății în adolescență. Adolescența mi-a dat aripi, am visat și am vrut multe. Maturitatea, în schimb, a început să-mi tocească ascuțimea aripilor și să-mi micșoreze înalțimea zborului, însă nu m-am dat bătut. Am vrut să fiu un om liber și am vrut în continuare să zbor.

Maturitatea, cu responsabilitățile ei, cu lucrurile despre care nu ți-a vorbit nimeni niciodată, cu problemele de care poate nici nu ai auzit, te poate înfrânge. Mi-am dorit mereu să fiu liber; chiar și atunci când m-am simțit încătușat, o parte a sufletului a zburat pe ușa coliviei spre cer.

Au trecut mulți ani peste mine și am ajuns la o vârstă. Într- o seară, am stat cum statea bunicul meu pe prispă, uitându-se în zare și m-am întrebat ce s-a întâmplat cu libertatea mea. Dar atunci când am strigat-o, am văzut că e aici, lângă mine; mai mult decât mi-aș fi dat seama – poate – face parte din mine, că toate întâmplările din viața mea m-au ajutat să o dobândesc.

Descoperirea asta m-a minunat și m-am întrebat cum a ajuns ea, libertatea mea, în sufletul meu și atunci mi-am adus aminte că libertatea nu e un dar, ea se câștigă. Libertatea nu o găsești la cel care stă cu mâna întinsă, nu o găsești la cel care doar primește. Libertatea o găsești la cel care dăruiește, iar eu am dăruit.

Ce am învățat eu în viață, conștient sau nu este că libertatea e un sentiment, e o emoție. A fi liber nu înseamnă să ai bani, cum nici un necaz nu poate să te facă să te simți înlănțuit.

Libertaea este despre a face, despre a-ți asuma riscuri. Este despre a învăța să fii un învingător și despre a învăța să pierzi. Nu vei simți niciodată gustul libertății dacă stai sub fusta mamei, doar cei cutezători o pot simți. Dacă vrei ca ea să fie parte din tine, trebuie să găsești în tine curajul de a merge înainte, chiar și atunci când îți vine să te arunci la pământ, să găsești în tine resursele despre care nu credeai că le ai și să câștigi. Libertaea însemană să mergi înainte când toată lumea îți spune că greșești și să îți asumi succesul sau gustul amar al înfrângerii. E despre a învăța din greșeli și a continua. Nu e pentru cei care își plâng de milă, nu e pentru cei care spun că trăim într-o țară care nu oferă nicio perspectivă și nicio oportunitate, că aici nu poți face nimic, nu, nu e. Nu e pentru cei care spun că viața e nașpa, că relațiile sunt nașpa, că oamenii sunt nașpa. E pentru oameni optimiști, pentru oameni care cred în bunătate, onestitate și au încredere.

Vrei să te simți liber? Spune lucruri pe care alții nu au curajul să le spună, care îți e al dracului de greu să le spui, spune „Te iubesc!”, spune „Te urăsc!”,spune „Iartă-mă!”, chiar dacă ai sub tine Groapa Marianelor. Fă-o! Și, deși ți-e frică că vei cădea, de fapt te vei înălța, vei crește mai mult decât ai crezut vreodată. Nu sta între șabloane sau în tradiții, du-te pe drumul tău și croiește-ți-l singur.

Libertatea e despre alegeri, despre a alege cum să îți trăiești viața și să suporți consecințele acestei decizii.

Explorează, fă lucruri noi, nu trăi în trecut. Bucură-te de nou, de fiecare răsărit, de fiecare gură de cafea, observă lumea care te înconjoară: e atât de frumasă! Descoperă locuri noi, oameni și obiceiuri de care nu ai auzit veodată. Te vor îmbogăți mai mult decât îți poți imagina.

Iubește, până în vârful picioarelor tale, până în ultimul fir de păr, ca un nebun, ca și cum timpul nu ar exista, ca și cum nimic altceva nu mai e pe lume. Dăruiește, fii atent la oamenii din jurul tău și ajută. Nu trece pe lângă un om căzut în genunchi fără să îl ajuți și nu călca pe cadavre. Nu merită!

Înfruntă-ți fricile, altfel te vor trage în jos, îți vor nărui zborul. Ia-le în brațele tale, pune-le în desaga cu care ai pornit la drum și mergi mai departe, conștient de ele, dar putând să trăiești cu ele în fiecare zi. Nu le lăsa să te conducă, să îți distrugă bucuria de a explora.

Acceptă și nu respinge ce e nou. Noutatea e aerul de care se sprijină aripile tale, e esența liberății pe care ți-o dorești.

Am stat acum la sfârșitul verii, într-o noapte pe terasă. Era liniște și pădurea de lângă casa mea își spunea poveștile misterioase. Pe cer luna îmi zâmbea înconjurată de stele; iar eu m-am smuls preț de o clipă din vraja lor să mă gândesc la libertate.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.