Să nu fac rău. E unul din principiile mele de bază in viață. Să faci rău conștient e de domeniul patologiei psihologice. Să ști că acțiunile tale rănesc pe cineva, că in urma lor cineva suferă și tu să continui să le faci, e inacceptabil pentru mine.
„ În urmă cu mulți ani am întâlnit o doamna. O femeie tânăra și frumoasă care moștenise o avere considerabilă, o casă boierească cu o alee de trandafiri de la poartă pană la ușa de intrare in casă, cu brazi și panseluțe și o mulțime de căpșuni pe lângă gard. Femeia trăia singură in acea casă iar de grădină se ocupa un bărbat. De primăvara devreme și până toamna târziu, bărbatul săpa, planta și îngrijea grădina. Am aflat într-o vreme că bărbatul o iubea pe femeie și că era modul prin care el încerca să stea cât mai aproape de ea. Din păcate femeia nu îl iubea. Avea viața ei și accepta munca bărbatului fără să ii pese de sentimentele lui. “E matur, spunea ea, și își asumă că face asta. Eu i-am spus că nu îl iubesc. De aici înainte nu mai e responsabilitatea mea. Nu consider că il folosesc. Nu cred că îi fac rău.””
Povestea aceasta mi-a spus-o un prieten și așa a început discuția cu el in urmă cu câteva seri. Vorbeam despre responsabilitatea pe care o avem fața de persoanele cu care interacționăm. El susținea că doamna cu pricina nu avea nici o vină și că dacă domnul care îngrijea grădina știa că dragostea nu ii este împărtășită și cu toate astea alegea să revină era alegerea lui. Alegea să sufere. Alegea să vină să o vadă pe acea frumoasă doamnă și să sufere.
La o primă vedere raționamentul lui poate părea corect dar dacă pui întrebarea potrivită nu mai e.
Cum poți trăi tu cu tine însuți știind că omul de lângă tine suferă? Cum poți să lași un om lângă tine știind că asta ii va face rău? Câtă lipsă de compasiune poți avea pentru a face așa ceva? Cât de centrat poți fi pe nevoile tale încât să îl folosești?
Am întâlnit și eu în viață cazuri in care unul dintre parteneri nu era implicat in relație: e prea bun sexul ca să plec, știu că ea mă iubește dar arată prea bine ca să o părăsesc, știu că el e indrăgostit de mine dar eu nu simt nimic pentru el, cu toate astea are un stil de viața la care nu vreau să renunț.
Există printre noi, oameni care au un mod destul de mercantil de a privi relațiile. Pentru ei e important ce primesc de la partener și nu are nici un fel de importanță cum se simte el, dacă se poate proteja sau nu.
Să iubești inseamnă să fi vulnerabil. Cel care iubește e vulnerabil in fața celui lipsit de emoție și atunci vine întrebarea: cum te privești dimineața in oglindă știind că profiți de vulnerabilitatea celuilalt? Cum poți să trăiești cu asta când îl privești in ochi, când faci dragoste cu el?
Dacă ai iubit odată ști. Dacă cel puțin odată in viața ta ți-ai pierdut capul după un bărbat / după o femeie și ai simțit că nu mai poți trăi fără el ști cum e. Gândește-te la asta atunci când alegi să te folosești de cineva, atunci când profiți in mod conștient de iubirea lui și mai gândește-te cum ar fi să fi in locul lui. Ți-ar fi bine? Cu sigurață nu ți-ar fi. Încearcă un exercițiu de compasiune pornind de la propriile tale experiențe. Dacă ești onest cu tine și ești intr-o astfel de situație ști ce trebuie să faci: lasă-l să plece. Incheie tu relația dacă nu o poate încheia el, pune tu capăt suferinței lui dacă el nu poate să o facă. Ție iți e mult mai ușor, trebuie doar să renunți să mai primești ce iți oferă. Da, e dureros pentru el dar cel puțin ști că timpul îl va vindeca și va putea să își găsescă pe cineva care să ii împărtășescă sentimentele. Nu fi egoist, nu fi rece, nu te gândi doar la tine.
Da, știu ca trăim intr-o lume in care cei mai mulți oameni profită unii de alții, că suntem intr-o societate care funcționeză mânată de abuz dar oare chiar vrei să faci parte din acest joc? Nu toți oamenii abuzează, nu toți oamenii se folosec unii de alții, sunt și oameni, onești, calzi si cu grijă. Dacă nu ai dat incă de ei asta inseamnă că nu ți-ai ales mediul potrivit și trebuie să îl schimbi. Nu trebuie să ai 100 de prieteni pentru a fi fericit, e destul unul cu care să te simți in siguranță și viața ta poate fi mai bună.
Gândește-te la oamenii ca la niște copacii care se apleacă in fața furtunii. Unii iși revin alții se rup, pe alții furtuna ii scoate din rădăcini. Gândește-te dacă vrei să fi furtuna din viața lor sau doar ploaia caldă de vară.
No Comments